O zi bună

Am zăcut la pat tot weekendul, răpusă de un virus păcătos... Deşi încă nu mi-am revenit, azi am început o nouă săptămînă de lucru (fără prea mare elan, ce-i drept).

Ziua a început neaşteptat de bine, cu primele raze de soare după două săptămîni de negură. Deci există soare şi la Bruxelles ! Începusem sincer să mă îndoiesc... mai ales cînd toţi colegii îmi recomandau să iau fiole de vitamina D, care se pare că sînt obligatorii aici, din cauza lipsei cronice de lumină. Nu ştiu ce efecte are deficitul de vitamina D asupra sănătăţii, dar judecînd după populaţia locală, s-ar putea să dăuneze grav la cap.

După soare, al doilea miracol a avut loc: am reuşit să descopăr o brutărie ! De săptămîna trecută oftam după pîine şi mi-am descusut toţi colegii despre adrese de brutării, dar se pare că sînt din ce în ce mai puţine în oraş şi deci foarte greu de găsit. De dimineaţă am schimbat traseul pe care merg de obicei la birou şi am explorat străduţele paralele, dînd peste o brutărie (micuţă, ce-i drept) relativ aproape de birou. Mi-am luat o pîine cu cereale, din care am mîncat jumătate la prînz – felii goale de pîine, acompaniate de ceai de plante. A fost foarte bun, măcar acum nu mai visez la pîine cîteva zile...

În fiecare zi, după terminarea programului, obişnuiesc să rătăcesc pe străzi, încercînd să descopăr oraşul pe jos. Deocamdată m-am limitat la zona din apropierea biroului, căci e încă prea frig ca să merg foarte mult pe străzi. Din fericire, cartierul e foarte frumos, cu case de cărămidă roşie, cu multe magazine mici, cu specialităţi diverse, de la brînzeturi la ciocolată. Mi-ar plăcea grozav să locuiesc aici, deşi mă tem că ar fi prea periculos să trec zilnic prin faţa vitrinelor. Nu atît pentru siluetă, cît pentru portofel ! 

   

 Al treilea miracol pe ziua de azi a fost că am găsit un supermarket decent, căci şi astea sînt o rara avis. Din păcate, e destul de departe de casă, aşa că nu voi putea merge prea des, dar e aproape de autobuzul european, care mă lasă lîngă casă (autobuzul circulă doar în zona instituţiilor europene şi e gratuit pentru funcţionari). Aşa că am sărbătorit cum se cuvine, cu prima masă caldă de cînd am sosit: broccoli la abur cu smîntînă. 

PS. Un mini-miracol a fost şi faptul că am reuşit să găsesc un ghid TV decent (a se citi neerlandofon), căci la toate magazinele şi tutungeriile unde am întrebat nu aveau decît ghiduri francofone, care prezintă pe larg doar canalele francofone, la care eu nu mă uit. Cum războiul lingvistic e încă în toi, se pare că nu vor să vîndă presa „duşmanului”. După ce am răscolit toate rafturile cu ghiduri TV dintr-o tutungerie şi i-am pus nenumărate întrebări, patroana a binevoit să scoată de sub tejghea ghidul neerlandofon căutat. La vînzare nu era expus nici măcar unul...