A trecut o lună de cînd am sosit în
Belgia. Nu pot să spun că m-am adaptat deja, căci sînt încă prinsă în diverse
chestiuni administrative. Iar aici administrația trăiește după principiul
"Festina lente" sau "Graba strică treaba". Și, ca să fie
siguri că fac o treabă de calitate, nu se grăbesc absolut deloc. Orice problemă
a cărei rezolvare ar dura în mod normal 3-4 zile, aici durează cel puțin două
săptămîni. Iar cînd dau de cîte o chestie mai complicată, e dezastru: pe fețele
lor se citește o uimire profundă, nu înțeleg cum așa ceva există și cum de au
avut nenorocul să li se întîmple lor ceva care să-i scoată din rutină și să-i
pună efectiv la muncă.
La bancă, a durat două săptămîni pînă
am primit un card… Mi-au trimis pin-ul pentru phone banking în România, apoi au
reușit să-mi trimită și digipass-ul tot în România, de am stat pe mailuri și
telefoane cu DHL-ul, care mă tot căuta pe acasă și nu mă găsea. În final, mi-au
comandat un alt digipass, pe care l-am ridicat de la bancă, o dată cu cardul.
Apoi a început circul cu salariul. Ca să pot primi salariul în cont, trebuie
mai întîi validat contul, de către serviciul contabilitate. Asta mai durează
alte două săptămîni, căci e foarte complicat să treci niște cifre într-o bază
de date, nu-i așa ? Dar salariul nu l-am primit nici acum, căci cei de la
contabilitate au uitat pur și simplu să mi-l plătească. Am stat vreo oră la
telefon, încercînd să deslușesc misterul. Da, totul era în regulă, contul era
validat, dar plata nu se făcuse. Și toată lumea era uimită, îmi spuneau că ar
fi trebui să fie în regulă, dar, vai, nu era. Și mă trimiteau să vorbesc cu
colegul, că poate știe el cum se rezolvă problema. Într-un final, după vreo
trei-patru telefoane și un mail disperat, mi-au promis că se rezolvă și că voi
avea banii în cont în 2-3 zile. Și, dacă nu se rezolvă, să-i mai sun… Au trecut
deja zilele alea și banii tot nu sînt în cont. Le-am trimis tuturor cîte un
mail și mi-au promis că peste alte trei zile voi primi banii. Aștept cu
interes, căci mai am fix 9 euro.
Iar dacă ceva se poate rezolva rapid,
atunci costă. Ți se bagă mîna în buzunar cu nerușinare… Dacă nu-ți convine,
atunci poți aștepta pînă cînd au ei chef să facă ceva. De exemplu, azi am fost
la Belgacom să mă interesez de un contract pentru internet + cablu TV. Ca să-mi
pună internet, durează 2-3 săptămîni. Dar dacă plătesc 70 de euro, pot prelua
contractul fostului locatar și am internet într-o zi. Mă tot gîndesc să-i dau
dracu’, dar nu pot sta atîtea săptămîni fără internet. Așa că voi plăti,
înjurîndu-i mărunt printre dinți.
La birou, e la fel. Durează cu zilele să
se repare ceva… Azi a apărut un nene, care zicea că s-a plîns cineva acum trei
zile de niște probleme cu umiditatea. Și s-a hotărît să vină să vadă despre ce
e vorba, dar nu mai știa la ce birou trebuia să meargă, și pînă la urmă a
plecat. Că oricum trecuseră trei zile și poate problema se rezolvase de la sine
între timp. Dacă ai nevoie de rechizite, biroul e
deschis doar marțea și joia, de la 10 la 12.30. Doar n-o să stea omul acela permanent
la birou, ar fi prea mult de muncă.
Concluzia este că nu e bine să muncești
prea mult, că munca generează stres și nimeni nu are nevoie de oameni stresați.
Iar dacă faci cumva vreo greșeală, nu trebuie să te agiți prea tare, să nu-ți
crească tensiunea. O iei cătinel, în cîteva săptămîni poate reușești să
corectezi greșeala...
P.S. În urma balamucului de săptămîna
trecută, cînd zăpada a paralizat mințile șoferilor de autobuz și a mecanicilor
de locomotivă, Căile Ferate Belgiene au dat un comunicat, care se voia de
scuze, dar prin care își exprimau uimirea față de nemulțumirea cetățenilor,
motivînd că, în fond, toată lumea a ajuns în final acasă, chiar dacă cu o
întîrziere de 2-3 ore…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu