Mutări la orizont

După multe căutări infructuoase, am reușit să-mi găsesc casă. Evident, e departe de a fi perfectă. Dar are suficiente calități, ca să mă facă să-i uit defectele. Să încep întîi cu părțile rele: e o mansardă, situată la etajul trei al unei case tipice, deci fără lift. Și scara e destul de îngustă, nu vă închipuiți scările noastre de bloc… Nu e foarte spațioasă și nici nu e ieftină. Astea ar fi aspectele negative. Cele pozitive sînt mult mai multe. E foarte aproape de serviciu (dar asta se va schimba în curînd). Am două supermarketuri la distanță de 10 minute, ceea ce e rar în Bruxelles. Tot la 10 minute e și o stație de metrou plus autobuze și tramvaie și cam aceeași distanță e pînă la stația expresului de aeroport.

Casa e complet mobilată, inclusiv mașină de spălat și televizor cu ecran plat. Arată ca o căsuță în stil englezesc, foarte elegantă. Din păcate, nu am acum poze, dar promit că voi face de îndată ce mă instalez. Livingul e foarte luminos, cu un perete de sticlă care dă spre terasă. Terasa face toți banii: e mare, e orientată spre sud (deci îmi voi putea instala antena de satelit) și e pardosită cu lemn. Am o masă și scaune, deci abia aștept să vină vara, să pot ieși pe acoperiș, să citesc o carte ! Mai am un dormitor cu un pat dublu și o cămăruță de oaspeți, cu o canapea extensibilă, bucătăria și două băi micuțe, cu cabine de duș. Evident, n-am scăpat de scară nici în interior, căci dormitorul e la etaj și se ajunge pe o scară de lemn care pornește din living.

Casa e liberă abia de la 1 aprilie, căci atunci se mută proprietarii. Așa că ei vor pleca dimineața, iar eu mă voi muta seara. Va fi cam complicat cu bagajele pe scări, dar măcar după aceea voi putea despacheta și mă voi simți și eu acasă. Între timp, banii au început să zboare: 1800 de euro garanția depusă la bancă, 200 de euro asigurarea pentru casă (obligatorie), 925 euro chiria pe prima lună, 70 euro taxa de transferare a contractului de TV+ internet, 150 de euro pentru expertul imobiliar care face procesul de predare-primire. La asta se vor mai adăuga alte taxe pentru contractele de apă, gaz, electricitate + menajera, pe care o voi lua doar de două ori pe lună, că mai mult nu-mi permit (e 30 de euro ședința), precum și facturile la utilități. Ca să fie totul și mai distractiv, am avut nevoie să transfer niște bani în contul meu din România, ca să acopăr gaura de pe cardul de credit. Din cauza minunatului sistem de home banking de aici, care nu-ți confirmă nici o tranzacție, nu-ți arată niciodată soldul real și nici nu poți vedea tranzacțiile efectuate decît după cîteva zile, mi s-a părut că nu s-a efectuat tranzacția, astfel încît am mai repetat o dată operațiunea. Prin urmare, a doua zi dimineață m-am trezit cu contul gol și cu toții banii în România, în condițiile în care mai aveam de făcut o mulțime de plăți. Am dat telefon la bancă să anulez tranzacția, dar evident că e prea complicat și costă prea mult. Așa că am renunțat și am împrumutat bani de la prieteni. Dar o să-mi fie învățătură de minte, de acum înainte o să aștept două-trei zile după fiecare tranzacție, ca să nu mai am surprize, în timp ce mă voi ruga să ajungă și serviciile bancare belgiene în secolul 21, ca să știu și eu de cîți bani dispun în timp real. 

Între timp, stau într-o casă goală și dorm pe un pat pliant, numărînd zilele rămase pînă la mutare. Casa aparține unor prieteni, care intenționează să se mute în ea cît de curînd, după ce termină cu amenajările. Așa că nu există mobilă (doar bucătăria e utilată) și am sentimentul că sînt cu cortul… Cartierul în schimb e foarte frumos, o zonă rezidențială liniștită, cu multe case de cărămidă. Îmi propusesem să explorez un pic zona în week-end și să fac poze, dar din păcate frigul și zăpada m-au ținut în casă. E cea mai friguroasă iarnă din 1856 încoace !

O altă mutare care se apropie este cea a serviciului. Pînă la urmă, după numeroase ședințe, s-a hotărît că vom pleca de aici, fiindcă proprietarul nu ne mai prelungește contractul. Încă nu știm exact unde ne vom muta, dar balanța înclină puternic către două clădiri, aflate cam la 1,5 km de aici. Una e mai bună și alta mai proastă. Iar în cea bună ni s-au alocat două etaje: subsolul și etajul trei. Evident, de acum înainte începe bătălia pe birouri. Nimeni nu vrea în clădirea veche, stalinistă, și nimeni nu vrea la subsol în clădirea cea nouă. Rămîne de văzut cine își va încorda mușchii mai tare și cum ne vom împărți pînă la urmă. Un singur lucru e cert: mutarea începe pe 21 mai.  Deci am doar o lună și jumătate să mă bucur că noua mea casă va fi aproape de serviciu…