Într-o ţară străină, pînă şi dusul gunoiului poate
fi o treabă complicată şi care necesită mult timp. În Belgia, sortarea
gunoiului e un proces încîlcit, cu reguli şi coduri de culoare. Există saci
albi, galbeni şi albaştri, pe care trebuie să-i cumperi singur. Sacii albi sînt
pentru gunoi nereciclabil. Sacii galbeni nu pot conţine decît hîrtie şi carton,
sacii albaştri pot conţine sticle de plastic, doze de aluminiu, ambalaje de
carton de la lapte şi sucuri. Toate ambalajele trebuie bine spălate, să nu aibă
urme de mîncare pe ele. Nici un fel de sac nu poate conţine sticle, care
trebuie duse la nişte containere speciale. Dacă îţi faci curăţenia de primăvară
în grădină sau tunzi iarba, ai nevoie de saci verzi, pentru frunze, flori uscate, crenguţe, buruieni, iarbă sau chiar
crengi de copac.
Dacă ai reuşit să sortezi corect gunoiul, urmează
să-l şi scoţi afară, conform instrucţiunilor: sacii albi se ridică de două ori
pe săptămînă, sacii galbeni şi albaştri se ridică o dată la două săptămîni (o
săptămînă cei galbeni, o săptămînă cei albaştri). Pentru sacii verzi trebuie să
consulţi internetul, ca să afli cînd se vor ridica de pe stradă.
În instituţii, există pubele de culori diferite,
cu poze şi instrucţiuni pe ele, ca să nu greşeşti. În plus, fiecare instituţie
are şi acţiuni proprii de "salvat planeta". La noi se colectează
separat şi dopurile de plastic de la sticle, ca şi cele de plută (că doar se
bea alcool şi la birou).
Dacă cumva nu ai sortat cum trebuie gunoiul sau
ai scos sacii în stradă în altă zi decît cea cuvenită sau ai folosit un sac
negru în loc de alb, eşti pasibil de amendă, care e usturătoare. Şi dacă vă întrebaţi cine verifică ce ai pus
în saci: da, există poliţia gunoiului, numită pompos "unitate specială de
investigaţii". Îmi închipui cît de plăcut este să cotrobăi în sacii de
gunoi, ca să descoperi dacă nu cumva vreun ambalaj de biscuiţi care ar fi putut
fi reciclat s-a strecurat printre pamperşi folosiţi şi cutii goale de sardele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu