Azi am avut o zi plină, cu două şedinţe... De
dimineaţă a fost şedinţa departamentului, care are loc în fiecare joi
dimineaţă. Am fost doar şase persoane şi a ţinut o 1h30. Toată lumea era
grăbită să ajungă pe la alte şedinţe, aşa că nu au lălăit-o şi a fost decent.
În schimb, după-amiaza a fost şedinţa Grupului Permanent IT, care a fost o
catastrofă. Am fost opt oameni (din care doar două femei) şi, deşi trebuia să
ţină două ore, a durat aproape patru. Problema nu a fost că agenda era destul
de lungă, ci că oamenii nu sînt în stare să discute ceva în mod structurat.
Abordează primul punct de pe agendă, vorbesc la subiect cinci minute, apoi o iau pe arătură:
- Asta e ceva ce ţine de departamentul X... Nu lucra acolo
tipul ăla cu care am jucat noi golf acum şapte ani ?
- Ba da, şi ţii minte cînd am fost la el acasă, şi am băut
nu ştiu cîte sticle de vin, iar văru-su a făcut grătar şi a ars carnea ?
- Da, şi mama lui se cunoştea cu mama, că bunicile lor erau
din acelaşi sat...
Şi tot aşa, la fiecare subiect din agendă ! Cum
era acum 15 ani în departamentul cutare, ce schimbări au mai avut loc, cine a
fost promovat/concediat, ce numiri s-au făcut pe pile, cine nu se are bine cu
şeful etc. Cît despre luarea deciziilor, toată lumea a fost de acord că nu
trebuie să ne grăbim, că e mai bine să mai evaluăm situaţia, eventual să
aşteptăm un timp, să vedem cum merg lucrurile... Deci totul a fost lăsat pentru
următoarea şedinţă, care oricum a fost amînată, fiindcă pica în perioada
vacanţelor şcolare, şi toată lumea şi-a luat concediu. Avînd în vedere că la
întrebarea: „cum staţi cu proiectul X ?”, răspunsul a fost: „Bine, prin
septembrie ne vom apuca să muncim la el”, e clar că vom avansa rapid...
Oricum, nu am reuşit să aflu ce mă frămîntă,
respectiv dacă ne mutăm sau nu din clădire. Contractul de închiriere expiră
pe 31 mai, iar proprietarul vrea să ne dea afară, ca să renoveze. În naivitatea
mea, am crezut că toate clădirile instituţiilor europene aparţin statului
belgian, dar nu e deloc aşa. În cazul nostru, există un proprietar privat, care
deţine ditamai măgăoaia de clădire cu opt etaje şi patru niveluri subterane
(vezi poza de mai jos) şi care probabil îşi petrece timpul numărînd purcoaiele
de bani încasate drept chirie, avînd în vedere că preţurile se învîrt pe la 15-20
euro/m2 pe lună.
Cum în zonă nu prea există clădiri disponibile de
dimensiunile astea, iar noi trebuie să rămînem în Cartierul European, fiindcă
lucrăm îndeaproape cu Consiliul şi cu Centrul de Conferinţe, nimeni nu
întrevede vreo soluţie... Varianta cea mai la îndemînă ar fi renegocierea
contractului, dar probabil că e şi cea mai costisitoare, căci proprietarul
sigur va specula situaţia la maximum. Între timp, eu nu ştiu în ce cartier
să-mi caut casă. Aş vrea să fiu aproape de birou, dar oare unde va fi biroul
meu peste trei luni ???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu