Viața la Polul Nord

De fiecare dată cînd iese soarele (cam o oră pe săptămînă), belgienii mă întreabă optimiști: nu te bucuri că a venit vara ? E exact ca la voi în România, nu ? Le răspund politicos că vremea de afară poate fi calificată cel mult ca o primăvară foarte friguroasă... Cred că oricum ei nu pot înțelege noțiunea de vară. Săptămîna trecută încă purtam hainele de iarnă. Acum sfidez vremea și ies doar cu polarul pe mine. Dimineața, cînd plec la serviciu, sînt între 5 și 10 grade. De obicei, plouă și e mohorît. Pe la prînz, se fac 12-15 grade și lumea e fericită că s-a încălzit. Prognoza meteo e sublimă: ploaie cîte două-trei săptămîni la rînd, frig cît cuprinde și, din cînd în cînd, grindină sau zăpadă prin zona de deal. Prietenii fac mișto de mine și-mi trimit bancuri: în Biblie, cînd plouă 40 de zile și 40 de nopți, se numește potop. În Belgia, se numește vară. 

 

Ca să pregătească psihologic populația, au anunțat deja că va fi cea mai friguroasă vară din ultimii 200 de ani (temperatura medie prevăzută se învîrte în jur de 18-20 de grade). Singurii fericiți sînt cei care lucrează în turism. Se pare că agențiile nu mai fac față, toți belgienii se îngrămădesc să rezerve vacanțe în țări cu clima mult mai blîndă. Evident, au apărut și caricaturi pe tema asta…

Spre surprinderea mea, m-am adaptat destul de bine la frig. E adevărat că voi primi o factură uriașă de întreținere, căci am ținut termostatul la maximum, ca să fie o atmosferă suportabilă în casă. Dorm cu pilota de iarnă, beau multe ceaiuri fierbinți și nu am scos încă tricourile din dulap. De altfel, de cînd am venit aici, nu am purtat decît o singură dată o bluză cu mînecă scurtă. Aștept cu interes să văd cînd va veni, în sfîrșit vara, dar mi-e teamă să n-o ratez. Dacă la noi se spunea că vara pică într-o joi, se pare că aici vara pică într-o după-amiază. 

Între timp, îmi văd de treabă. Am primit ieri cartea de identitate belgiană și a durat doar o lună, față de cele două prognozate, așa că simt că am învins sistemul. Am fost din nou la doctorița de familie, să-mi prescrie ședințe suplimentare de kinetoterapie. Am insistat să merg de 4-5 ori pe săptămînă, în loc de 2-3 ori cum se practică pe aici. Încep deja să remarc un progres, dar mai e mult pînă departe… Comisia rambursează doar 60 de ședințe de kinetoterapie pe an, iar eu am nevoie de mult mai multe, așa că va trebui să fac o cerere specială, pe baza dosarului medical. Peste trei săptămîni mă duc la spital, să vorbesc cu neurologul și abia apoi voi ști ce e de făcut mai departe. 

Nu-mi fac încă planuri de vacanță, căci aștept să văd dacă reușesc să-mi schimb locul de muncă. Se pare că am mai rămas patru pe loc, deci șansele sînt măricele. Așa că țineți-mi pumnii în continuare, să zdrobesc concurența !

Presa belgiană (5)

După ce poliția federală rămăsese fără bani pentru hîrtie igienică, timbre și alte mărunțișuri, a venit și rîndul Reprezentanței Belgiei pe lîngă Uniunea Europeană să rămînă fără fonduri. Fiindcă peste cîteva luni ar ajunge în imposibilitatea de a-și plăti facturile, s-au apucat să ia măsuri. Temperatura din birouri nu va depăși 20,5 grade, nu vor avea voie să utilizeze aeroterme și alte aparate de încălzit, la sfîrșitul programului vor scoate tot din priză, inclusiv cafetierele și nu vor uita să stingă lumina cînd pleacă (să înțeleg că pînă acum rămînea aprinsă). Capacitatea centralelor telefonice va fi redusă, astfel încît va fi mai complicat să aibă legături simultane cu exteriorul. Viitorul sună bine…

Comunitatea franceză organizează cursuri de alfabetizare, fiindcă peste 10% din populație este analfabetă, deși pe hîrtie au terminat o școală. Autoritățile sînt de părere că numărul mare de analfabeți cu școala terminată este cauzat de părinții care nu-i ajută pe copii să-și facă temele și astfel copiii nu mai sînt suficient de motivați să învețe și rămîn în urmă încă din clasa 1 sau a 2-a. De altfel, numărul copiilor repetenți în clasele primare este extrem de mare în Belgia.

Deși în fiecare săptămînă are loc cîte o spargere de mare amploare, se pare că oamenii nu s-au obișnuit cu ideea. Recent a avut loc o spargere la un centru logistic al Belgacom-ului, de unde s-au furat peste 10.000 de telefoane mobile și tablete. Personalul a fost atît de șocat de eveniment, încît a avut nevoie de asistență psihologică profesională ca să-și revină.

Și, ca să nu credeți că doar justiția din România este prea permisivă, o mamă care a încercat să-și otrăvească cei doi copii (un băiat de 13 ani și o fetiță de 3 ani) a scăpat nepedepsită. Doamna se amorezase de un nene care nu era entuziasmat de faptul că ea avea copii, așa că s-a gîndit să scape de ei și i-a forțat să înghită o supradoză de somnifere. Au fost salvați în ultima clipă... Avocatul apărării a subliniat că femeia avea și probleme financiare, nu numai amoroase, în plus era și alcoolică. Deci avea destule circumstanțe atenuante, care va să zică, așa că a primit doar o pedeapsă cu suspendare și o amendă de 2500 de euro.

Iar bomboana pe colivă de săptămîna asta este "camera conjugală " pentru boschetari. Un ONG care se preocupă de soarta boschetarilor din Bruxelles s-a gîndit că nu au săracii unde să se îmbîrlige, așa că trebuie să li se creeze cadrul necesar, respectiv să li se pună la dispoziție o cameră încălzită și dichisită cu tot confortul. Se pare că ideea a venit de la actuala Miss Boschet… căci da, se organizează cu regularitate concursuri de Miss și Mister pentru boschetarii patriei. 

M-am mutat la mănăstire

A venit momentul să ne mutăm cu serviciul. Săptămîna trecută am golit birourile şi dulapurile şi am împachetat cu toţii de zor. Fiecare şi-a pus etichete pe cutii, cu data mutării şi noua adresă. Eu am reuşit să umplu 11 cutii, fiindcă am moştenit un dulap plin cu dosare. Aşa că weekendul a fost un bun prilej de relaxare, după atîta efort. Sîmbătă am reuşit să-mi cumpăr în sfîrşit un aspirator, mai urmează să rezolv cu menajera...

Azi dimineaţă am plecat spre noul loc de muncă, fără să mă grăbesc prea tare, căci eram convinsă că nimeni nu va veni la prima oră, nici măcar firma de mutări. Am făcut vreo 40 de minute pe jos, cu opriri la fostul birou, să iau ceva de la o colegă, la brutărie, să iau pîine pentru micul dejun şi la un supermarket, să iau apă pentru birou. M-am întîlnit cu şeful meu chiar în faţa clădirii, căci nici el nu se grăbise prea tare. Cîţiva colegi veniseră înaintea noastră şi zăceau pe o terasă la soare, căci nici urmă de firma de mutări.

Noul nostru loc de muncă este în clădirea unei foste mănăstiri. Evident, nu e o clădire potrivită pentru birouri, aşa că spaţiile sînt mici. Doar în fosta capelă sînt birouri mai mari, dar acelea adăpostesc arhiva. Zona e mizeră, căci e şantier peste tot...Praful şi zgomotul sînt asigurate ! În clădire, e o mizerie înfiorătoare, căci nimeni nu a făcut curat după plecarea foştilor locatari. Pe biroul meu era lipită gumă de mestecat, pe celelalte erau urme de bocanci, mocheta era roasă şi pătată, deşi ni se promisese că va fi schimbată. O parte din birouri dau spre interiorul clădirii şi nu au geamuri care să se deschidă, aşa că nu e o atmosferă respirabilă. Unele birouri sînt atît de mici şi de întunecate, încît nu se pot folosi şi au fost transformate în spaţii tehnice.

 

Pînă şi toaleta e mai mică decît de obicei. Apropo, nu am înţeles semnul: e o toaletă doar pentru handicapaţi şi persoanele peste 40 de ani ? Mă rog, eu corespund din ambele puncte de vedere...

Din fericire, biroul meu are fereastră şi dă spre grădinile din spate ale caselor de pe strada vecină. Dar e mic ca o celulă de închisoare...

 

Fiindcă cei cu mutatul nu sosiseră încă, am plecat într-o pauză prelungită de masă, la cantina Comisiei, care e acum mult mai departe de noi. Va trebui să explorăm în curînd şi celelalte posibilităţi din zonă, căci sîntem destul de aproape de Parlamentul European şi am auzit că acolo mîncarea e mai bună.

După amiază sosiseră calculatoarele şi telefoanele, dar nu şi cutiile noastre. Între timp, am găsit pe cineva de la clădire şi am făcut scandal că e prea murdar ca să stăm acolo. În urma sesizărilor, a apărut un arab cu o găletuşă cu apă şi o cîrpă. Găletuşa era fix ca aceea cu care se joacă în nisip copiii, deci vă daţi seama ce spor la curăţenie avea omul. Mîine au promis cîteva colege că vor aduce ele dezinfectant, să curăţăm măcar birourile cît de cît. Geamurile nu par să fi fost spălate în ultimele şase luni. Mochetele sînt atît de îmbîcsite de praf, că ţi-e şi frică să calci prea apăsat. Plus că miroase a stătut (mai ales în birourile fără geamuri)... Pe scurt, atmosfera e sublimă, încercăm să ne tăiem venele cu toţii. Doar şeful nostru e calm ca o floricică, dar el oricum nu se agită pentru nimic. În plus, cînd a văzut că nu are nici măcar un scaun în birou, pe care să se aşeze, a plecat urgent acasă.

Mîine sper să vină cutiile şi restul lucrurilor, ca să ne apucăm de despachetat. Probabil că va dura ceva pînă ne vom instala. Circulă însă zvonuri cum că peste 6 luni ne vom muta iarăşi, într-o clădire de pe strada adiacentă. Sper din tot sufletul ca atunci să nu mai fiu aici, căci săptămîna trecută mi-am trimis CV-ul pentru un alt post. Ţineţi-mi pumnii, să reuşesc !

Noi bucurii de la Belgacom

La vreo trei săptămîni după ce am reuşit să închei contractul cu Belgacom pentru cablu şi internet, m-am trezit într-o seară că nu mai am cablu... Am venit acasă, am dat drumul la televizor, cu gîndul să văd un film, că era vineri seară, şi m-am trezit că nu mai am decît canale de sport şi desene animate. Am crezut că e vreo eroare şi m-am apucat să umblu la toate cablurile şi cutiile din dotare. După ce am resetat decodorul, pe ecranul televizorului mi-a apărut mesajul "Nu aveţi abonament". Nu zău ? Tocmai plătisem factura, inclusiv pentru luna următoare. Mă rog, era prea tîrziu să sun, aşa că m-am gîndit să mă uit la un film înregistrat, căci decodorul are şi facilitate de a înregistra programele, şi aveam deja cîteva filme şi emisiuni înregistrate. Mă aşez comod pe canapea, îmi aleg un film şi apăs pe "Play". Pe ecran apare mesajul "nu puteţi viziona acest film, deoarece nu mai dispuneţi de canalul de pe care aţi efectuat înregistrarea". Uimită de aşa o idioţenie, le mai zic o dată ceva de dulce despre mama lor şi mă resemnez să aştept pînă a doua zi.

Sîmbătă dimineaţă sun la Belgacom. Vocea suavă a robotului zice: Vă rugăm să nu ne deranjaţi, dacă nu sînteţi siguri că aţi făcut tot ceea ce stătea în putinţa dumneavoastră de a vă rezolva singuri problema. Dacă nu aţi deconectat şi repornit decodorul şi cutia de distribuţie de la Belgacom, vă rugăm să închideţi telefonul şi să o faceţi acum. Dacă totuşi aţi făcut asta şi tot nu merge, atunci rămîneţi pe fir... Într-un final, dau peste un tehnician plin de ah-uri şi oh-uri, uimit şi el că mi s-a tăiat cablul. Da, într-adevăr, aşa ceva nu trebuia să se întîmple. Au greşit colegii, că au crezut că nu aveţi abonament la noi... Păi internetul nu mi l-au tăiat, zic eu, deşi abonamentul e comun. Da, ştiţi, s-a făcut o greşeală în baza noastră de date. Oricum, zice zînul, nu ar fi trebuit să vi-l taie, ci doar să vă blocheze accesul. Păi nu-i acelaşi lucru, întreb eu ? Mă ignoră cu desăvîrşire. Probabil că răspunsul îl depăşeşte şi pe el. În fine, începe să butoneze ceva, în timp ce mormăie în barbă. Vă rog să-mi spuneţi ce scrie acum, zice el. Păi ecranul s-a făcut albastru şi scrie "Bine aţi venit la Belgacom", zic eu. Nu mă interesează ce scrie pe ecran, această informaţie nu-mi este în nici un fel utilă, zice omul înţepat. Vă refereaţi la decodor, întreb eu ? Capăt un mormăit în loc de răspuns, din care deduc că sînt eu proastă că n-am ghicit mai devreme ce vroia. După vreun sfert de oră, problema se rezolvă... am din nou acces la toate canelele şi sînt fericită !

Zilele trecute am fost acasă, în România. Ieri seară, ajunsă din nou la Bruxelles, dau drumul la televizor şi constat că e o bulibăşeală completă: ordinea canalelor era dată peste cap (şi muncisem atît de mult să le aranjez !), iar multe dintre canalele interesante dispăruseră cu totul. Plină de spume, mă apuc din nou de resetat decodoare şi cutii... Fără rezultat. Azi am sunat la Belgacom, să reclam dispariţia canalelor din grilă. Ah, vi le-am scos, că nu erau incluse în abonament. Păi le-am avut toată luna trecută, zic eu. Da, într-adevăr, dar vi le-am oferit noi gratis, ca să vedeţi ce canale multe şi interesante avem în ofertă. Dacă v-au plăcut şi le mai vreţi, plătiţi ceva în plus...

Prevăd că voi avea o lungă relaţie, plină de sentimente calde, cu mamele celor de la Belgacom....

Presa belgiană (4)

Un nou scandal în poliția belgiană: 10 agenți de poliție dintr-un oraș din Flandra,  printre care și șeful secției, au fost suspendați și vor fi judecați de tribunalul corecțional. Acuzațiile sînt foarte diverse (peste 40 de infracțiuni) și variază de la falsificat procese-verbale la fraudă și furt. Printre altele, au cumpărat computere pentru birou, dar le-au luat ei acasă, au vîndut pe piața neagră arme confiscate, au făcut accidente de mașină și au fugit de la locul accidentului, după care au schimbat plăcuțele de înmatriculare, ca să scape de acuzații, au falsificat acte pentru societățile de asigurări etc. Pînă la terminarea anchetei (adică peste cîteva luni, că totul se mișcă cu încetinitorul aici), își primesc normal salariile, să nu facă foamea.

Între timp, și armata se confruntă cu noi probleme: s-a descoperit că a vîndut 35 de elicoptere și două avioane unui traficant de arme, urmărit de mult timp de serviciile de securitate pentru trafic de mașini furate, spălare de bani, exporturi ilegale de arme și alte fapte de crimă organizată. Conducerea armatei a declarat că din punctul lor de vedere totul era în ordine, deoarece cumpărătorul avea licență de export, deci nu aveau de ce să-i mai verifice dosarul… 

În urma accidentului de tren recent, a reieșit din nou incapacitatea belgienilor de a gestiona catastrofe. Nu au reușit să curețe încă zona de reziduuri chimice, așa că mai sînt vreo 500 de oameni care nu se pot întoarce acasă, rîul din zonă nu a fost decontaminat, vagoanele de tren zac la locul accidentului și de-abia acum fac planuri să le mute de acolo etc. Și, ca să sublinieze încă o dată viteza de reacție a autorităților, guvernatorul provinciei respective a declarat senin că nu se poate preciza numărul exact de victime, la o săptămînă după accident. Asta deoarece e posibil să fie oameni morți în case, în urma inhalării de gaze toxice, dar autoritățile nu au cum să știe, că nimeni nu a vizitat casele din zonă pînă acum.

Despre cinste la belgieni

Belgienilor nu le place să-şi ţină banii la bancă, aşa că vînzările de seifuri sînt în continuă creştere. Acum două săptămîni, a avut loc un jaf şi s-a furat un seif care conţinea un milion de euro. În caz că vă întrebaţi, s-a furat dintr-o casă particulară, nu dintr-o firmă. În fine, poliţia s-a apucat să urmărească hoţii, care aproape că au reuşit să scape, dar i-a ajuns un poliţist pe motocicletă. Ca să-l încetinească, hoţii au aruncat seiful pe şosea. Aşa că a început să plouă cu bancnote de 100, 200 şi 500 de euro...

În cîteva secunde, locuitorii din orăşelul respectiv au ieşit pe stradă şi au început să culeagă banii. Maşinile aflate în trecere au oprit şi ele, să culeagă bancnotele risipite. Pînă a ajuns poliţia, o mare parte din bani dispăruseră. După care, a început distracţia... Poliţia a numărat banii şi a constatat că a recuperat doar 450.000 de euro. I-a rugat frumos pe locuitori să fie cetăţeni oneşti şi să dea banii înapoi, evident fără vreun rezultat. Primarul a venit şi el şi s-a rugat de oameni să dea banii, spunînd că îi e ruşine să fie primar peste nişte oameni atît de hrăpăreţi. 

Într-un final, după o săptămînă de milogeală din partea autorităţilor, locuitorii au dat înapoi vreo 62.000 de euro. Pentru că a apărut în presa locală că primarul mulţumeşte celor care au dat dovadă de bun-simţ şi au pus plicuri cu bani în cutia poştală a primăriei, a doua zi s-a dat spargere la primărie, şi s-au furat o parte din banii puşi în cutie. 

Finalul poveştii: după cea de-a treia spargere a cutiei poştale de la primărie, primarul s-a hotărît să o zidească. Între timp, din cei 62.000 de euro înapoiaţi, hoţii au furat 12.000. Restul de 500.000 de euro a rămas în buzunarele locuitorilor, iar autorităţile deja nu mai speră să mai recupereze ceva...

Keukenhof (2)