Săptămîna trecută am hotărît să merg în Olanda, cu o colegă de birou, să vedem
lalelele înflorite. Trebuia să ajungem la Leiden, care e cel mai apropiat oraș
de cîmpurile cu lalele. Distanța de la Bruxelles: 185 km. Timp de călătorie
normal: 2 ore. Timp real…. aici începe povestea.
În trecut, am făcut de multe ori drumul Bruxelles-Amsterdam cu trenul, așa
că știam și orarul trenurilor, și toate gările pe de rost. Spre surprinderea
mea, nu am reușit să mai găsesc nici un tren pe site-ul căilor ferate belgiene.
După multe cercetări și telefoane la serviciul de relații cu clienții, aflu că
nu mai există tren direct spre Olanda. V-am povestit în primul articol despre
trenurile belgiene că anul trecut au încercat să facă un tren rapid, dar care a
circulat doar o lună și a fost retras din motive de securitate. După ce l-au
retras, nu au mai reușit să pună altul în loc. Așa că, în loc de cele 12-16
trenuri pe zi spre Amsterdam, acum nu mai există nici unul. Singura variantă e
să iei trei trenuri și să faci patru ore pînă acolo. Bun, pînă la urmă m-am
resemnat cu ideea. În fond, n-a murit nimeni din asta.
M-am apucat să rezerv bilete pe internet. După zeci de rubrici completate
(aici trebuie să-ți dai numele cînd iei bilet, că sînt nominale), site-ul s-a
blocat. Am repetat operațiunea de mai multe ori, dar de fiecare dată, exact
înainte să fac plata, se bloca. Între timp, am început să primesc mailuri de la
ei: am văzut că vreți să cumpărați bilete, dar nu ați finalizat operațiunea. Ce
s-a întîmplat, nu mai continuați ? Vă așteptăm cu interes pe site-ul nostru. După
ce le-am zis ceva despre mama lor printre dinți, am dat din nou telefon la
relații cu clienții. Mi-au găsit rezervarea în sistem, dar nu se salvaseră
toate datele. Aveau numele meu, dar nu și al colegei mele. A început circul,
căci colega e portugheză și are două prenume și patru nume de familie. Pune-te
și dictează pe litere unui belgian tot șirul de nume… Într-un final, am reușit
să ne înțelegem. Apoi, am vrut să plătesc, cu cardul meu belgian evident. Nu se
poate ! Puteți plăti cu cardul obișnuit pe internet. Dar dacă vreți să
cumpărați biletele prin telefon, nu acceptăm decît plata cu carduri de credit. Ok,
dau datele de pe cardul de credit din România, care și așa era găurit ca un
șvaițer. Într-un final apoteotic, primesc biletele pe mail. Nu pocise numele
colegei mele decît de vreo trei ori…
În concluzie, m-am sculat la 6 dimineața, într-o duminică (cine știe,
cunoaște ce înseamnă asta pentru mine), ca să ajung să iau trenul de 7.30. Am
luat primul tren pînă la Antwerpen, apoi am luat altul spre Rotterdam și
ultimul de la Rotterdam la Leiden, unde am ajuns la 11. Am făcut un tur prin
oraș, apoi am găsit un restaurant chinezesc și ne-am îmbuibat zdravăn, după
care am plecat spre parcul cu lalele (urmează poze !).
Spre ora 17, eram deja obosite și ne-am gîndit să pornim spre casă.
Olandezii erau super organizați, autobuzele spre gara din Leiden veneau la 3-4
minute și, deși erau cîteva sute de oameni la coadă, se mișcau incredibil de
repede. În gară, ne-am gîndit să căutăm o legătură mai bună, ca să nu mai facem
atîtea ore pe drum. Am fost la ghișeul de informații, unde un olandez
binevoitor (dar uimit că voiam să mergem tocmai la Bruxelles, unde nu sînt trenuri)
ne-a tipărit pe o foaie toate legăturile posibile. Reieșea că ajungem acasă abia la 22.35… În
final, am hotărît să luăm primul tren spre sud și să schimbăm după capul
nostru, încercînd să ajungem la graniță (de unde speram noi să existe trenuri
mai dese). Dar socoteala noastră, deși logică, nu s-a pupat cu orarul
belgienilor. Am ajuns la graniță la 21.10, iar trenul spre Belgia plecase la
21.08. De ce o fi atît de greu să potrivești orarul cu cîteva minute, ca să
nu-i faci pe oameni să piardă legăturile, nu știu… Cert e că nici de la graniță
nu exista tren direct spre Bruxelles, doar spre Antwerpen. Unde am așteptat
încă jumătate de oră trenul spre Bruxelles, plimbîndu-ne prin gara friguroasă.
Și am ajuns exact cum ne prezisese olandezul, la 22.35. Deci am făcut cei 185
de km în doar patru ore ! Nu vă mai
povestesc de diferența dintre trenurile olandeze rapide și melcii rablagiți (și murdari !) belgieni, de gările frumoase din Olanda și haltele mizerabile din Belgia… E de
la sine înțeles.
După această minunată excursie, în care am petrecut opt ore pe trenuri, ca
să stau trei ore într-un parc cu lalele, mi-am dat seama că planurile mele de a
vizita des Olanda au fost sabotate. Nu se știe cînd vor fi repuse în circulație
trenurile între cele două țări… M-am consolat cu ideea că măcar pot merge în
Luxemburg. Dar ieri am citit în ziar că nu mai există tren direct nici spre
Luxemburg, trebuie să schimbi la graniță. Luxemburghezii nu le mai dau voie
belgienilor să intre cu trenurile lor în țară, din motive de securitate
feroviară.
Iar ca să sublinieze încă o dată calitatea deosebită a căilor ferate
belgiene, zilele trecute a deraiat un tren cu produse chimice (s-a lăsat cu
morți și răniți, ca de obicei). Nimeni nu s-a agitat prea tare, doar se înscrie
în statistica de 2-3 accidente grave pe an…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu