Marea despachetare

Nu am mai avut timp să scriu în ultima vreme, fiindcă am fost prinsă cu mutatul şi cu diverse chestiuni administrative, care par să nu se mai sfîrşească. În plus, am evadat şi două săptămîni în vacanţă, aşa că-mi cer scuze de la cititorii fideli care aşteptau veşti. De cînd m-am mutat în casă nouă, n-am făcut altceva decît să despachetez. E un proces laborios, fiindcă trebuie să mă hotărăsc unde să așez fiecare obiect, iar asta cere timp. Iar timpul e exact ceea ce-mi lipseşte...

Casa e plină de cutii și, de fiecare dată cînd am nevoie de ceva, stau și mă întreb în care dintre zecile de cutii s-o afla. Prima zi în bucătăria cea nouă a fost o adevărată corvoadă. Am vrut să-mi fac o salată, să mănînc ceva proaspăt. Am reușit cu greu să găsesc un castron și să pun salata în el. După care am umblat 20 de minute prin cutii, să caut uleiul de măsline. După ce am găsit uleiul, m-am apucat să caut storcătorul de lămîi. Nu l-am găsit, aşa că am stors lămîia într-o ceșcuță, apoi am pescuit sîmburii cu lingurița. A urmat altă căutare îndelungată, după sare și piper. După alte 15-20 de minute de căutat ierburile și semințele pe care le pun de obicei în salate, am renunțat și am mîncat salata goală. Însă a fost mai bine decît anul trecut, la prima mutare, cînd a trebuit să mestec supa cu bețișoare chinezești, fiindcă nu știam în ce cutie am împachetat lingurile de lemn.

La o săptămînă după ce m-am mutat, am plecat în vacanță. În seara dinaintea plecării am stat să-mi caut costumul de baie. Am căutat prin sacii de haine, ore în șir. Se făcuse două noaptea, iar eu mai aveam puțin și plîngeam de nervi, fiindcă răscolisem totul de cel puțin trei ori și nu-l găsisem, iar a doua zi plecam foarte devreme şi trebuia să mă culc. Și nu voiam să plec în vacanță fără costum de baie. Evident, chiar cînd eram gata să abandonez și să mă duc la culcare, am dat de el într-o sacoșă pierdută într-un colț. Conform legii lui Murphy, nu am avut nevoie de el în vacanță, dar asta e altă poveste. Tot înainte de plecare, mi-am dat seama că-mi va trebui un adaptor pentru priză. Aveam chiar două, dar în ce cutie ? Pînă la urmă, am renunțat. Sper să le găsesc pînă la vacanța următoare.

Despachetatul decurge haotic, în funcţie de cheful meu şi de ce caut la un moment dat în casă. Am umplut cîteva rafturi cu cărţi, dar mai am cel puţin 10-12 cutii de desfăcut. Am aranjat bucătăria, dar mai am cîteva cutii cu aparate electrocasnice, cu ceaiuri şi cu condimente. Am pus o parte din haine în dulap, dar m-am oprit din lipsă de umerașe. N-am avut timp să merg la cumpărături, așa că stau cu sacii de haine înșirați pe jos, pînă oi reuşi să ajung la un magazin mai mare şi să cumpăr umeraşe. Nu am găsit încă savoniera, nu știu unde sînt forfecuțele de unghii și caut de zor o față de pernă. Abia aștept vacanța de iarnă, să am timp suficient și să despachetez totul. Pînă atunci, am sentimentul că sînt în tranzit, că nu m-am așezat încă la casa mea. În plus, fac liste cu lucrurile care mai sînt de cumpărat, dar încă nu am bani pentru ele. Mai îmi trebuie o canapea (pentru uitat la televizor), un scaun pentru birou, un corp de bibliotecă (tot pentru birou), nişte etajere, ştechere ultraplate pentru prizele care sînt în spatele mobilelor, un suport de prosoape pentru baie şamd. Ca să nu mai spun că ar trebui să-mi iau un laptop nou, căci ăsta a început să tuşească şi dă semne că n-o s-o mai ducă mult, şi o imprimantă. Covoarele şi perdelele sînt pe o listă opţională, fiindcă nici în România n-am avut aşa ceva, deci nu mă grăbesc să-mi cumpăr nici aici.

Una peste alta, încerc să mă adaptez în noua casă şi să o transform în cămin. Dar, cum spuneam, nu prea am timp pentru asta, aşa că o să mai dureze niţel pînă cînd o să fie gata şi o să pun poze pe blog. La serviciu a început cea mai aglomerată perioadă a anului, cu zile atît de încărcate, că nu am timp nici să mănînc. Nu am timp de rezolvat probleme personale, deşi am o listă lungă-lungă. Nu am lămurit situaţia cu fostul proprietar, care vrea să mă jupoaie de bani, şi va trebui să mai fac un drum la Ministerul de Finanţe şi să consult un avocat. Mai am o dispută cu o societate de asigurări, fiindcă mi s-au stricat nişte rafturi în timpul transportului din România în Belgia şi le-am cerut despăgubiri, iar ei nu se grăbesc să plătească. N-am reuşit să-mi schimb cartea de identitate, dar sper s-o fac pînă la sfîrşitul anului şi să intru în legalitate. Şi mai am de recuperat banii pentru transportul internaţional de mobilă, dar nici acolo nu e atît de simplu, fiindcă trebuie să scriu o notă explicativă, în care să justific de ce am cerut mutatul la o adresă şi l-am făcut la alta. Şi de ce am plătit 300 de euro în plus pentru liftul exterior (primul apartament era la parter, deci n-aş fi avut nevoie, însă acum m-am mutat la etajul 3 şi am băgat toată mobila pe geam).

Peste toate astea, mai am kinetoterapia, osteopatul, dentistul la care n-am mai apucat să ajung, o programare la dermatolog pentru nişte aluniţe, plus coafeza la care trebuie să ajung înainte de Crăciun, că pleacă în vacanţă. Şi, ca să fie totul şi mai complicat, n-am mai reuşit să mă readaptez la fusul orar după întoarcerea din vacanţă şi sufăr de insomnii crunte.

Sper sincer ca anul care vine să fie mai bun, fiindcă ăsta m-a stors de puteri...