Belgia e ţara
ciocolatei, a berii şi a cartofilor prăjiţi. Nu chiar cele mai sănătoase
opţiuni alimentare, deşi ciocolata are antioxidanţi şi combate depresia. Deci, după
părerea mea, ar trebui mîncată zilnic. În general, toată lumea care se mută
aici pune cîteva kilograme în primii ani, apoi se tot chinuie să le dea jos –
lucru greu de făcut, cîtă vreme tentaţiile sînt la orice pas. Cred că tocmai de
aceea statul belgian s-a gîndit să asigure condiţii celor care vor să
slăbească.
Săptămîna trecută
m-am întors din Mexic şi am aterizat la Amsterdam. De acolo m-am gîndit să iau
un tren spre casă, fiindcă un bilet de avion doar dus era peste 250 de euro. Cum
trenul direct, cel pe care îl aştept de doi ani, va începe să circule abia
săptămîna asta, a trebuit să schimb iarăşi trei trenuri şi am parcurs cei 200
de km în patru ore. Nu mîncasem prea mult în avion, aşa că mi-era foame. Am
ajuns la Bruxelles sîmbătă seara, după ora 20, cînd toate magazinele erau deja
închise. În concluzie, m-am culcat cu burta goală. A doua zi a fost duminică, deci
toate magazinele erau închise şi iar nu am avut de unde să-mi iau ceva de
mîncare. Eram mult prea obosită ca să mai merg pînă la magazinele turcilor sau
arabilor, unde mai ai şanse să găseşti ceva în weekend, aşa că iar m-am culcat
cu burta goală. Luni dimineaţa m-am trezit cu chiu, cu vai, să merg la
serviciu. Am zis să trec pe la supermarket mai întîi, să iau ceva de mîncare.
Evident, era zi de grevă şi toate magazinele erau închise. Am ajuns la birou şi
mi-am făcut o cană mare de ceai, cu gîndul că la ora 12, cînd se deschide
cantina, sparg uşa şi dau năvală la mîncare. Greşit, şi cantina participa la
grevă, deci nu am mîncat nici de prînz. Seara, mînată de foame, am ajuns la
minimarketul unui turc, de unde mi-am luat două borcane de năut, o lămîie şi o
sticlă cu apă.
Marţi dimineaţă
aveam deja 1,5 kg mai puţin decît sîmbătă. Dar s-au redeschis magazinele şi am
nimerit fix la raionul cu tarte de ciocolată... Nu vă mai povestesc urmarea, că
mi-e ruşine. Miercuri m-a ajuns oboseala şi nu m-am dus la birou, am stat toată
ziua în pat, cu minimum de mîncare, aşa că am compensat consumul de tarte. Joi
am reuşit să cumpăr legume şi fructe şi am mîncat decent, dar vineri a fost
grevă la supermarketuri şi nu am reuşit să cumpăr nimic de nicăieri. Sîmbătă am
ajuns la magazin, am avut ce mînca. Duminică a fost iar închis peste tot, iar
azi a fost din nou grevă (inclusiv la cantina noastră) şi mi-am adus de acasă
un borcan de zacuscă de la mama. Cînd e grevă, nu numai că nu găseşti nimic de
mîncare, dar nu circulă nici un mijloc de transport, aşadar fac kilometri buni
pe jos. Am ajuns să cred sincer că statul belgian se gîndeşte la sănătatea
noastră şi ne pune să facem sport, pe burta cît mai goală. Cum sindicatele
tocmai au anunţat că şi în ianuarie vor fi nenumărate greve, deci nu va circula
nimic şi voi merge pe jos zile întregi, iar supermarketurile au încheiat un
armistiţiu pe perioada sărbătorilor, dar vor relua grevele după 6 ianuarie,
presimt că voi fi din ce în ce mai suplă...
Lăsînd gluma la o
parte, grevele au ajuns să paralizeze întreaga ţară. Sînt greve de 24 de ore,
dar care încep la ora 22.00, cu o seară înainte, cînd se opresc toate
trenurile, inclusiv cele internaţionale, se închide complet spaţiul aerian al
ţării, şi nici vapoarele nu mai circulă pe rîuri sau canale. Nu funcţionează
nici un serviciu public, se închid şcolile, că şi profesorii fac grevă, iar la
spital se asigură doar urgenţele, dar şi alea la un minimum absolut. Oraşul e
pustiu, fiindcă nu circulă nici un autobuz, tramvai sau metrou. Gările şi
aeroportul sînt şi ele închise. Drumurile naţionale sînt blocate de pichete de
grevişti, care nu lasă pe nimeni să treacă, ca nu cumva să ajungă vreunul la
serviciu. După cum au declarat sindicatele: „nu ne lăsăm noi doborîţi de cei
care vor să muncească”.
Cum pierderile
economice sînt uriaşe (după ultimele estimări 600 de milioane de euro), firmele
private nu ştiu ce să mai facă să convingă angajaţii să vină la muncă. Un
patron le-a promis angajaţilor o sticlă de şampanie, dacă vin la serviciu în
ziua grevei. Nu ştiu dacă a ajuns cineva, fiindcă greviştii au blocat accesul
către toate zonele industriale şi au înconjurat toate fabricile. Unii mai
inventivi au adus remorci cu bălegar, pe care l-au vărsat pe drumurile de acces
către clădirile de birouri sau către fabrici. Cei care vor să ajungă la muncă
n-au decît să se umple de rahat, la propriu. Iar pe pistele de biciclete au împrăştiat
piuneze. Puţinii rătăciţi care au încercat să iasă la muncă au fost prompt
opriţi de sindicate şi convinşi rapid, cu forţa, să renunţe. Nu au fost
judecate nici procese, fiindcă judecătorii, grefierii şi restul personalului
n-au lucrat, iar gardienii fiind şi ei în grevă, n-a avut cine să transporte
deţinuţii la tribunal. Nici gunoierii n-au lucrat azi... Doar poliţia a fost
peste tot, ba chiar i-a apucat zelul şi au făcut controale rutiere la greu.
Oricum,
sindicaliştii au fost foarte fericiţi la sfîrşitul zilei şi au declarat că
greva de azi a fost un mare succes şi că acum pot începe negocierile cu
guvernul. Fiindcă belgienii nu procedează ca alte naţii, care ajung să facă
grevă doar după ce oricare alte metode, inclusiv negocierile, au dat greş. Nu,
belgienii fac mai întîi grevă, paralizează întreaga ţară, şi abia apoi
consideră că e cazul să discute ceva cu guvernul. Nu ştiu la ce vor duce
discuţiile şi negocierile, fiindcă deja au anunţat în avans grevele din
ianuarie. Eu zic s-o ţină tot aşa, numai în greve, că mai am de dat jos nişte
kilograme şi-mi uşurează sarcina. Stocuri de apă mai trebuie să-mi fac, că
zacuscă am destulă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu