Deşi vremea e cam cîinească (frig + ploaie + vînt), conform calendarului e totuşi vară. Aşa că mă simt obligată să ies la plimbare în weekenduri, să mai explorez puţin oraşul. Cum sînt sătulă de şantierele din centru, care par să nu se mai termine, m-am gîndit să fac o plimbare prin zona verde.
Am făcut un traseu de vreo două ore, urmînd firul apei. Woluwe este de fapt un pîrîu lung de 11 km, botezat pompos rîu de către localnici şi care traversează Bruxelles-ul de la sud la nord. Deşi e cam firav, alimentează cîteva iazuri, ba chiar şi o mlaştină. Iar cartierul prin care am umblat era atît de frumos şi de elegant, încît nici nu mi-a venit să cred că eram la Bruxelles. Pe cîteva străzi mi s-a părut chiar că eram la Sinaia, erau străzi în pantă, cu mulţi brazi şi cu vile cochete. Vile care costau de la un milion de euro în sus...
Dar prin pădurice şi pe lîngă lacuri era atîta linişte, încît nici nu se mai simţea sau auzea oraşul. Totuşi, am fost puţin dezamăgită. M-aş fi aşteptat să fie un paradis al păsărilor, dar nici măcar raţe nu erau prea multe. Dar e adevărat că oraşul ăsta nu prea iubeşte animalele sau păsările... Au reuşit să extermine vrăbiile (ce-i drept, asta s-a întîmplat mai peste tot prin Occident), mai nou omoară şi gîştele decorative de prin parcuri, pe motiv că-s prea multe, iar de porumbei şi pescăruşi să nu mai zic - sînt inamicul public numărul unu.
În fine, apă era destulă... Poate că vor apărea şi vietăţile. Pînă atunci, e bine că există atîtea oaze de verdeaţă, unde poţi evada pentru cîteva ore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu