P de la plapumă, pilotă, pulover, polar. Fiindcă e prea
frig ca să fie vară. În iunie, m-am hotărît cu greu să scot pilota și s-o pun
în dulap, spunîndu-mi că a venit vara și că ar fi totuși cazul să mă adaptez la
calendar. Poate că în calendar era vară, dar, după vremea de afară, nu era nici
o diferență majoră între iunie și noiembrie. Era la fel de frig, întunecat și
ploios. La început de iulie, am dîrdîit în bluză cu mînecă lungă și blazer și
m-am bombănit de multe ori că am pus jacheta de polar în dulap și că nu mai era
la îndemînă. Acum sîntem la sfîrșit de iulie, iar dimineața sînt în jur de 12‑14
grade. E adevărat că spre prînz temperatura ajunge spre 23-24 de grade, dar, nu
știu cum, pare întotdeauna mai frig. Pînă și în birou domnește răcoarea și,
dacă nu mă înfășor în șalul pe care‑l țin permanent pe birou, încep să strănut.
Deși, teoretic, corpul meu s-a adaptat destul de bine la
clima asta polară, realitatea e că voiajele dese în țările calde nu mă ajută deloc.
De fiecare dată cînd mă întorc din Spania sau din România, după un sejur la +30
de grade, și aud vocea pilotului care spune că, la Bruxelles, temperatura la
sol este de 20 de grade, mă înfior la propriu.
Totuși, să nu credeți că vara chiar nu există aici. Acum
cîteva săptămîni, într-una din seri chiar a fost vară ! Am plecat de la
serviciu pe la ora 19, iar cînd am ieșit din clădire m-a învăluit o căldură intensă și extraordinar
de plăcută, aproape ireală. Am regretat că stătusem în birou toată ziua și că ratasem cea mai
mare parte din vară. Căci aici nu se aplică expresia „vara a picat într-o joi”,
ci mai degrabă vara pică într-o după‑amiază. Sau, mai poetic și mai aproape de
adevăr, „într-o seară, a fost vară”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu