Nu am mai avut
timp să scriu prea mult, pentru că lucrurile au fost cam haotice în ultima
vreme. Am fost mai mult prin aeroporturi și avioane decît acasă și m-a cam
ajuns oboseala. În mai am fost la Madrid, pentru prima oară. Nu mi-a plăcut
foarte tare, dar nici nu mi-a displăcut total. Va trebui să mai merg de cîteva
ori, pînă să mă lămuresc în ce categorie să-l încadrez. Mai ales că nu am
apucat să văd nici un muzeu, deși am încercat. Dar coada la muzeul Prado era
atât de mare, iar afară era atît de cald, încît am renunțat… Nu am făcut
fotografii, pentru că nu am găsit nimic atît de deosebit, încît să-mi încînte
ochiul. Singurul loc care mi-a plăcut a fost parcul Retiro, unde am petrecut
cîteva ore bune, citind pe o bancă, la umbra arborilor bătrîni.
Tot în mai, spre
sfîrșitul lunii, am dat o fugă pînă acasă, cu intenția de a face curat în
apartament și de a retapița canapelele și fotoliile, dar am sfîrșit prin a-mi
petrece tot timpul prin clinici de recuperare medicală și nu am rezolvat nimic
din sarcinile administrative pe care mi le propusesem. M-am întors la Bruxelles
la început de iunie, apoi am plecat la Stockholm, tot pentru o primă vizită.
Orașul mi-a plăcut, dar nu are totuși farmecul Amsterdamului. În plus, era atît
de plin de țigani care cerșeau, încît orice impresie pozitivă era anulată din
start. Însă mă voi întoarce cu siguranță la Stockholm, ca să termin de explorat
orașul și, nu în ultimul rînd, pentru magazinele de haine de acolo.
La o săptămînă
după ce m-am întors, am plecat din nou, de data asta în concediu medical. Am
stat trei săptămîni în România, cea mai lungă perioadă de pînă acum. A fost
sufocant de cald, obositor, dar a meritat. Am făcut progrese în recuperarea
piciorului și sînt mai optimistă. Mai am încă mult de tras, dar sînt pe calea
cea bună. Deja am început să merg fără baston pe distanțe mici și abia aștept
să scap de el…
România mi s-a
părut mult mai murdară, agitată și haotică decît era acum cîțiva ani. Mi-au
sărit în ochi multe lucruri pe care înainte le treceam cu vederea, din
obișnuință. M-au scos din sărite vînzătorii ambulanți din tramvaie - din cauza
lor, am învățat pe dinafară prețurile la pansamentele cu rivanol, batistele și
șervețelele parfumate… Dar ceea ce m-a șocat cel mai tare a fost lipsa totală
de speranță. Toată lumea părea afundată într-o mocirlă, din care nu mai avea
puterea sau nu mai spera să scape vreodată.
După revenirea
din România, am stat șase zile la Bruxelles și am plecat din nou, la Madrid și la
Barcelona. Am fost cu un scop precis, să văd niște concerte, așa că nu am avut
timp nici de data asta să explorez prea mult. Dar hotelurile au fost excelente,
vremea caldă și însorită, iar concertele au fost pur și simplu divine, încît m-am
simțit ca și cînd aș fi cîștigat un premiu de bună purtare ! Iar Barcelona mi
s-a părut la fel de frumoasă ca data trecută și mă gîndesc să mai dau o fugă
acolo, pînă la sfîrșitul anului, fiindcă mi-au rămas niște bilete de autobuz neconsumate
și ar fi păcat să le arunc…
După ce m-am
întors, am reluat căutările pentru casă. Nu prea am găsit mare lucru, deși sînt
zeci de apartamente scoase la închiriat. Dar nu sînt ceea ce caut eu… După
multe aventuri (agentul imobiliar a pierdut cheia și m-a pus pe drumuri
aiurea), am reușit să văd un apartament decent. E cam mic, aș fi vrut ceva mai
mare, dar corespunde în rest cu ceea ce caut eu. Aștept să văd dacă
proprietarii vor fi de acord cu condițiile mele. Dacă e totul în ordine, cred
că îl voi lua. Nu neapărat fiindcă e cel mai bun, ci fiindcă am obosit să mai
caut.
La sfîrșitul
lunii am programare la un spital din Bruxelles, să vedem ce aș mai putea face
pentru recuperare. Apoi iau din nou avionul și mă întorc acasă, să termin
curățenia pe care o tot amîn de la începutul anului. După care trebuie să încep
pregătirile de mutare, ca în octombrie să am toate actele gata și să mă apuc de
amenajarea viitorului apartament. După cum vedeți, nu am timp de odihnă… Dar
visez în continuare la o vacanță adevărată !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu