E week-end. Turiștii sînt rugați să se abțină

Între două furtuni cu grindină, au fost și cîteva zile cu soare, așa că mi-am făcut planuri de plimbare. Dar socoteala mea de acasă nu prea s-a potrivit cu tîrgul belgienilor, ca de obicei. În naivitatea mea, am crezut că turismul e încurajat în țara asta, deși pînă acum nu prea găsisem semne în acest sens. Cu excepția marilor orașe (Bruxelles, Antwerpen, Gent și Brugges), nu există informații turistice detaliate, e foarte greu să găsești hărți sau să afli ce ar fi interesant de vizitat. Dar nu mă descurajez eu atît de ușor…

Am vrut să merg undeva duminică, să fac o plimbare în natură, să mă bucur de vremea frumoasă. Prietena mea portugheză, tovarășa mea de drumeții, m-a lăsat pe mine să aleg destinația. Cum toată Belgia se pregătea să meargă la mare, m-am gîndit să evităm aglomerația și să mergem în direcția opusă. Am făcut o listă cu posibile locuri interesante de vizitat - nu prea multe, precum am spus informațiile sînt sublime, dar lipsesc cu desăvîrșire. Ca să constat că toate locurile alea interesante nu sînt accesibile decît cu mașina. Cu ocazia asta, am descoperit și că Belgia e plină de orașe care nu au gară. Sigur, există niște autobuze care ajung acolo. Dar care nu circulă în week-end, să nu cumva să se umple de turiști. După ce am făcut o mie de calcule, din care reieșea că era mai rapid să ajung la Stokholm decît la 150 km de Bruxelles, m-am hotărît să merg la Eupen, capitala comunității germane din Belgia. Alegerea prezenta două mari avantaje: nu mai fusesem niciodată acolo și, fiind capitală de regiune, avea gară și exista tren direct pînă acolo.

Problemele au început încă de la plecare. Era duminică, deci nu mergea metroul cu care aș fi putut ajunge la Gara Centrală. În general, în week-end se ajunge greu undeva, fiindcă sînt programate lucrări de reparații și întreținere și multe mijloace de transport sînt suspendate. Nu știu de ce, dar belgienii se așteaptă ca toată lumea să stea acasă în week-end și să nu se deplaseze nicăieri. În fine, am luat un autobuz spre Gara de Nord și am luat trenul de acolo (care n-a plecat decît cu 10 minute întîrziere, mult prea puțin față de norma căilor ferate belgiene).

Eupen e un oraș mic, cu vreo 20 000 de locuitori, aflat la 12 km de granița cu Germania. Evident, se vorbește nemțește, deși majoritatea locuitorilor știu și franceză. E o atmosferă tihnită, de orășel nemțesc bine organizat. La marginea orașului sînt ferme de vaci, dar am văzut și case frumoase, cu grădini pline de flori. Fiind duminică, toate magazinele erau închise, ba chiar și majoritatea restaurantelor. Dar am plecat de acasă cu tema făcută și am mers la unul dintre puținele restaurante deschise, care avea și recomandări foarte bune. Acolo, surpriză: proprietăreasa ne-a spus că nu ne mai poate servi, fiindcă a depășit deja numărul maxim de 30 de clienți. Dar i s-a făcut milă de foamea noastră și ne-a primit, în cele din urmă, după ce am asigurat-o că nu ne deranjează să așteptăm 45 de minute pînă e gata mîncarea. Așteptarea a meritat pe deplin, fiindcă mîncarea a fost minunată și chiar ca la mama acasă (la mama nemțoaicei, adică).

Cu burțile pline, am plecat la plimbare. Nu am găsit hărți (era duminică, deci oficiul de turism era închis), dar găsisem ceva informații pe net despre traseul pe care voiam să-l facem. Ce-i drept, a durat nițel să-l găsim, fiindcă nu existau nici un fel de indicatoare, iar marcajul roșu despre care citisem eu pe net a fost greu de depistat la fața locului. Nu de alta, dar nu știu cine s-ar fi uitat după mini-autocolante pe stîlpi de electricitate…

 

 

Plimbarea a fost frumoasă, am reușit să nu ne rătăcim și să ajungem la lacul de acumulare. Acolo, marcajul a dispărut brusc, dar știam că va trebui să urcăm pînă pe baraj, așa că am urmat șoseaua și am reușit să ajungem unde trebuie. Lacul de acumulare nu e mare, nu e spectaculos, dar emană aceeași atmosferă calmă și liniștită ca întreaga zonă. Am descoperit că pădurea de lîngă lac e plină de afini, poate că ar merita să mai fac un drum pe acolo prin august, cînd se coc afinele…

 







 

 

La întoarcerea în oraș, eram rupte de oboseală. Cel puțin, eu mi-am bătut recordul personal: am mers pe jos 18,5 km (anul trecut, pe vremea asta, făceam cam 15). Am tras cît am putut de mine, ca să ajungem la gară la timp, fiindcă e doar un tren pe oră și nu voiam să-l ratăm și să stăm o oră degeaba în gară. Am ajuns cu 15 minute mai devreme, chiar la timp să auzim cum se anunță la megafon că trenul de 20.15 spre Bruxelles a fost anulat… După ce i-am drăcuit bine, am aflat că trenurile sînt suspendate, fiindcă s-a sinucis cineva în capătul celălalt al țării, spre mare, și s-a dat peste cap circulația trenurilor în toată țara. Trenul care trebuia să ne ducă pe noi la Bruxelles venea de fapt de la mare. Și n-a mai avut cum să ajungă la Eupen, deci ne-a lăsat în aer.  Și nu exista nici o garanție că peste o oră va sosi vreun tren, fiindcă nu știau cînd se va rezolva situația. Tipic belgian: cînd crezi că lucrurile merg bine și ai avut cumva o zi frumoasă, găsesc ei ceva s-o strice… În cele din urmă, ne-au pus la dispoziție un tren-navetă, care mergea pînă la prima gară mai mare, respectiv la Verviers. De unde puteam lua un tren spre Liège, de unde puteam lua un tren spre Bruxelles. 

La Verviers, nimeni nu știa cînd va sosi trenul spre Liège. „O să vină cînd o să vină”, ne-a spus un controlor. Dacă tot aveam de așteptat, ne-am dus să căutăm o toaletă, fiindcă gara din Eupen era închisă (era duminică…) și nu avusesem unde să mergem înainte să luăm trenul. La Verviers, toaleta era închisă cu cheia. Am întrebat și ni s-a spus că societatea care administrează toaleta (da, ați ghicit, au externalizat serviciile) nu lucrează duminica, așa că toaleta e închisă. Nu-i nimic, mai rezistăm pînă la Liège… Evident, după o oră, în gara de la Liège, am dat din nou cu capul în ușă: duminica, toaleta se închide la 20.30 !

Am reușit să ajungem la Bruxelles aproape de miezul nopții, după patru ore petrecute prin trenuri și gări. Dar am fost în Flandra, am fost în Valonia, am fost în Regiunea Germană. Deci i-am bombănit degeaba că nu încurajează turismul de week-end: căile ferate m-au plimbat prin patru regiuni federale și am admirat frumusețile patriei la lumina nopții, mai ales cînd trenul oprea cîte un sfert de oră într-o gară prăpădită, unde nu cobora nimeni și unde nu urca nimeni…

În concluzie, turiștii ar trebui să stea acasă duminica, nu să umble de bezmetici prin Belgia și să pretindă ca lucrurile să funcționeze și toaletele să fie deschise. Ca să-mi întărească părerea, căile ferate tocmai au lansat o promoție pentru bilete ieftine de tren pe perioada verii: numai de luni pînă vineri. În week-end, turiștii sînt rugați să se abțină.