Adio, dar rămân cu tine

După două luni de căutări (infructuoase), am abandonat ideea cu mutatul. Pînă la urmă, găsisem vreo două apartamente decente, dar care erau mai departe de centru. Și nu mă prea îndemn să plec din cartier, m-am obișnuit prea tare cu plimbarea matinală spre serviciu (20 de minute), cu apropierea de mijloacele de transport, de supermarket și de kinetoterapeut. În plus, deși am locuit toată viața la bloc, acum m-am boierit și vreau un petic de iarbă, o curte, o grădină cît de mică. 

 

În concluzie, rămîn în casa actuală. Săptămîna asta voi semna prelungirea contractului de închiriere, iar la vară o iau de la capăt cu căutatul casei. Există și avantaje: voi sta mai mult timp aici, aproape de toate cele, și economisesc niște bani. Căci în mod cert viitoarea casă va fi mult mai scumpă. Pe de altă parte, risc să mă aglomerez rău la toamnă, cînd plec și în vacanță, mă mut în casă nouă și organizez și aducerea mobilei din România, toate aproximativ în același timp. Iar proiectul cu noua pisică trebuie și el amînat pînă atunci… Oricum, ezitam dacă să iau o pisică de la un azil de aici. Fiind belgiancă, dacă e la fel de retardată ca restul nației ? Ce mă fac ? Mai bine aduc una din România, măcar știu la ce să mă aștept. 

 

Între timp, am carduri ! După etapa de mesaje secrete și coduri trimise prin SMS, am primit cardurile prin poștă. Am vrut să inaugurez cardul de credit, cumpărînd niște bilete de autobuz online. Dar n-am putut, căci mi-au cerut un cod emis de digipass, iar digipassul era acasă. Am uitat că eram în Belgia și că aici nimic nu e simplu… Azi am luat digipassul la birou, fiindcă voiam să comand ceva din Germania, de la Amazon. Evident, nemții nu mi-au cerut nici un cod, că de-aia sunt nemți, deci normali la cap. 

 

Pe de altă parte, am reluat lupta cu societatea de asigurări, pentru rambursarea cheltuielilor medicale. Nu mai am nervi și nici răbdare să le explic de fiecare dată același lucru și să alerg după tot felul de hîrtii inutile. Chestiile astea mă obosesc foarte tare și-mi vine să plătesc eu din buzunar totul, doar ca să nu fiu nevoită să trec prin caznele astea. Doar că e vorba de sume foarte mari, de mii de euro, și nu prea îmi permite buzunarul… Ca veste bună, mi-am găsit un dentist destul de bun și mi-am reparat deja cele două-trei carii (de la prea multă ciocolată, oare ?). Nu știu dacă e scump sau nu, fiindcă încă nu i-am plătit. Mai am de (re)făcut cîte ceva și profit de ocazie să mă pun la punct. Sper să-mi recuperez ceva bani de la asigurări, fiindcă suma totală o să fie cam mare. (Am înțeles că o plombă e cam 70-90 euro).

 

Nu prea am avut timp pentru studiu, încă mă chinui cu alfabetul coreean. Dar mi-am propus să studiez măcar 15 minute pe zi. Mi-am tipărit zeci de pagini din manuale, tabele cu semnele și silabele cele mai des întîlnite, dar nu prea reușesc să fixez informațiile. Semnele alea sunt mici și puchinoase, nici nu înțeleg întotdeauna despre ce e vorba. Poate după ce mă mai liniștesc cu treburile administrative… 

 

Aștept primăvara, după o iarnă complet inexistentă. Ceea ce n-a fost deloc rău… Doar că cele două perechi de cizme cumpărate în decembrie stau și acum în cutie, a fost prea cald pentru ele. Sper să mai stea în cutie și iarna viitoare, nu-mi mai doresc frig și zăpadă pentru multă vreme de acum încolo. O primăvară frumoasă tuturor !