La banca pentru bogați

De dimineață, am fost să-mi deschid un cont la o altă bancă. Am deja contul curent la ING, alegerea fiind motivată atît de faptul că am cont la aceeași bancă în România și sunt mulțumită de serviciile respective, cît și de faptul că sînt foarte prezenți aici și oriunde mă duc e o filială ING. Dar atunci cînd am sosit aici, anul trecut, nu aveam încă o carte de identitate belgiană și nu aveam drept la un cont gratuit, cum au belgienii. Drept urmare, m-au încălțat cu un cont care mă costă 30 de euro pe an. N-ar fi foarte mult, dar cum există și varianta gratuită… Deja prietenele mele și-au deschis un cont gratuit și l-au închis pe cel cu plată. După părerea lor, nu există nici o diferență între cele două conturi. Eu încă am dubii și nu vreau să-mi închid contul actual pînă nu mă lămuresc ce oferă fiecare pachet. Însă am nevoie de un card de credit, ca să pot face plăți pe internet.

 

Serviciile bancare de aici sînt la fel ca mai toate serviciile belgiene, "o rușine pentru umanitate". Cardul de debit atașat contului curent nu este de fapt un card de debit, ci doar o chestie cu care poți face plăți în magazine și scoate bani de la bancomat. În rest, nu e acceptat nicăieri și nu-l poți folosi pe internet (spre deosebire de cardul de debit românesc, cu care am făcut plăți pe net ani de zile, fără probleme). În plus, are o funcție de portofel electronic, pentru sume mici, dar pe care banca nu o vede și nu o cunoaște. Atunci cînd mi-am pierdut cardul anul trecut, tocmai încărcasem 120 de euro în portofelul electronic. Banca m-a informat sec că sunt bani pierduți, fiindcă ei nu pot controla contul respectiv. Într-adevăr, nici pe extrasele de cont nu apar tranzacțiile făcute din portofelul electronic, din același motiv că banca nu știe ce se întîmplă cu banii din conturile lor. Nu are rost să căutați logica în faptul că e contul băncii și că ar trebui să știe ce se întîmplă cu banii lor - ei nu știu  și gata. Dar m-au taxat cu 10 euro pentru emiterea unui card nou, în locul celui pierdut.

 

În aceste condiții, nu am vrut să mai plătesc pentru un card de credit, care evident nu e de credit, că nici astea nu sînt la fel ca la noi.  Și m-am apucat să caut pe net și să compar ofertele celorlalte bănci. În final, am ajuns la Deutsche Bank, care e aici o bancă pentru bogați, ocupîndu-se în principal cu fondurile de investiții. Dar care oferă și un card de credit gratuit, probabil ca bonus pentru tonele de bani investite de clienți. Mi-am făcut programare, că aici nu poți merge la bancă fără programare, că le strici agenda și-i pui să muncească prea mult. De dimineață, m-am prezentat la sediul lor și trebuie să recunosc că am fost impresionată de interior și de atmosferă. Foarte șic și foarte elitist, ca să se simtă bogătașii bine. Inclusiv un televizor cu un ecran uriaș, în sala de așteptare, să nu te plictisești dacă ajungi mai devreme la întîlnire. M-a primit o tanti blondă, care n-a știut să-mi spună mai nimic despre produsele lor. Dar mi-a completat cererea de deschidere de cont, care însă nu a și plecat mai departe, fiindcă nu aveam nici un act care să-mi arate adresa. Nu mi-a dat prin cap să vin cu factura de electricitate după mine, deși se pare că ar fi trebuit. La replica mea, că nimeni nu mi-a cerut dovada domiciliului pînă acum, domnișoara blondă mi-a spus că e nevoie de asta din motive de securitate, că ei îmi vor trimite cardul prin poștă și trebuie să fie siguri că ajunge unde trebuie. Am întrebat-o dacă nu era mai sigur să facă la fel ca celelalte bănci, să vină clientul și să-și ridice cardul de la bancă. S-a oripilat imediat, explicîndu-mi că ei nu lucrează decît prin poștă. Mda, dacă mă gîndesc mai bine, nu poți chema bogătașii toată ziua la bancă. Nu-i deranjezi, așa că le trimiți doar  misive de amor.

 

Rămîne să-mi scanez factura de lumină și să i-o trimit blondei, că altfel nu pup card. Care card numai de credit nu e, exact cum am bănuit. I-am menționat în treacăt că în restul lumii chiar există carduri adevărate, nu ca ale lor. Aici, tot ce cheltui ți se ia automat din salariu, nu ai nici o facilitate de eșalonare a plăților. A trebuit să-i explic eu ce e ăla credit și s-a minunat… Cu comentariul că la ei nu s-ar putea așa ceva, fiindcă ar însemna mult mai mult de lucru pentru bietul funcționar de la bancă. Vă dați seama, mi-a spus ea îngrozită, să stea oamenii ăia și să calculeze grafice de plăți… Păi le face computerul, nu oamenii, i-am zis eu, dar încă nu-și revenise din șoc. La asemenea superbitate de card bun de nimic, limita de creditare e ridicolă, 1250 de euro. Ca să-i stric ziua definitiv, i-am spus că la noi în România limita e de trei salarii. Cred că va avea ce povesti cu colegele în pauza de masă, să le șocheze și pe ele, săracele…