A trecut şi ultima săptămînă la Comisie...
Prietenele mele mi-au făcut o surpriză şi mi-au organizat o mică petrecere de
adio, cu flori, felicitare şi tot tacîmul. Chiar nu m-am aşteptat, aşa că am
fost foarte emoţionată şi n-am fost în stare să ţin un discurs ca lumea. Dar ne
vom mai vedea cu siguranţă, mai ales că sînt doar la cîteva sute de metri
distanţă. Ultima zi de lucru a fost o alergătură pe la toate serviciile de unde
a trebuit să iau semnături, dar am rezolvat totul în timp util. A fost trist
cînd a trebuit să predau legitimaţia, nu-mi venea să cred că s-a încheiat totul
şi că nu voi mai face parte din marea familie a Comisiei. Ca să mai atenuez
jalea, am luat prînzul la un restaurant tailandez, unde mîncarea a fost
delicioasă. Cred că e pentru prima dată cînd găsesc un restaurant asiatic atît
de bun la Bruxelles. Cu o săptămînă înainte am fost la unul cambodgian, unde
mîncarea a fost bună, dar nu spectaculoasă. Şi am tot încercat diverse
restaurante chinezeşti pînă acum, dar totul a fost comestibil spre mediocru.
Din păcate, deşi mîncarea tailandeză a fost nemaipomenită, nu aveau decît un
singur fel vegetarian în tot meniul. Şi nu mă văd mîncînd la infinit acelaşi
fel... Deci căutările gastronomice continuă.
Am uitat să vă arăt unde mi-am petrecut ultimele
două luni. Aceasta e faimoasa sală a arhivelor, iar biroul din stînga, cu
dosare înşirate pe jos era al meu.
Luni dimineaţă m-am prezentat la Consiliu, pe
jumătate adormită din cauza orei matinale. M-am dus să-mi ridic legitimaţia şi
mi-au făcut o poză pe loc. Eu credeam că o vor folosi pe cea de la Comisie,
fiindcă dosarul de personal fusese transferat. Rezultatul este că am o figură
de om nedormit de cîteva săptămîni. Noroc că nu se uită nimeni la legitimaţie... Toată dimineaţa mi-am petrecut-o asistînd la prezentări
ale diverselor servicii şi făcînd comparaţie cu trainingul din primele zile la
Comisie, care a fost net superior. Oricum, nu a fost nimic prea interesant sau
util, iar bomboana pe colivă a pus-o un belgian care ne-a ţinut o prezentare
despre securitatea şi protecţia muncii. După ce că era foarte tîrziu şi
depăşiseră deja timpul, iar eu eram moartă de foame şi cu ochii pe ceas, că
aveam o întîlnire, domnul în cauză a avut o prezentare de 97 de pagini + două
filmuleţe. Eu cred că ar trebui să se interzică prin lege ca belgienii să ţină
prezentări sau, şi mai bine, să nu mai aibă voie să lucreze pentru instituţiile
europene. Oricum, am nutrit gînduri criminale toată prezentarea lui, cred că a
sughiţat intens tot restul zilei !
După amiază am ajuns în sfîrşit în clădirea în
care voi lucra şi mi-am luat în primire biroul. E la etajul şapte, destul de
luminos. Deocamdată e cam gol, urmează să-mi aduc lucrurile şi să-l
personalizez. N-am scăpat însă de şantier, căci drumul spre birou trece iar
printr-o zonă cu moloz, prăfăraie şi zgomot cît cuprinde. Iar fereastra dă spre
strada superaglomerată, cu toate gazele de eşapament din trafic şi praful de la
şantierul de alături. Dar măcar se deschide geamul – la arhivă nu aveam pic de
aer proaspăt.
Asta e clădirea, dar văzută din spate, de la gara
Schuman.
Azi, a doua zi, mi-am petrecut-o spălînd biroul,
dulapul, toate sertarele şi etajerele. Acum miroase a curat, pot începe să-mi
aduc din lucruri. În rest, citesc regulamente şi proceduri şi încerc să mă
adaptez. Totul e mult mai rigid, mai înapoiat din punct de vedere tehnic şi mai
stupid ca la Comisie. Însă, vorba unei prietene, cînd o să vezi fluturaşul de
salariu, o să uiţi de toate astea. Sper să fie aşa... Săptămîna viitoare am un
training de două zile, ca să învăţ programul pe care-l folosesc aici
traducătorii. Am primit şi un mentor, una dintre colege, care mă ajută să mă
integrez şi-mi răspunde la toate întrebările. Deocamdată e bine, o să scriu mai
mult după ce mai văd cum merg lucrurile pe aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu