Hărțuieli administrative

În naivitatea mea, am crezut că mutarea de la o instituție europeană la alta e doar o formalitate. Mi s-a spus că dosarul de personal va fi transferat automat, deci cei de la Consiliu vor avea acces la toate datele mele. Mi-am dat acordul pentru transferul dosarului medical cu cîteva luni înainte. În concluzie, nu mă mai așteptam la vreo problemă administrativă. Dar, precum am spus, în ciuda atîtor luni petrecute la Bruxelles, am rămas naivă. Și încrezătoare în logică, rațiune, bun simț. Chestii care nu numai că nu-ți sunt utile aici, dar te și deprimă…

 

Cu cîteva săptămîni înainte să mă transfer, am primit un mail de la Consiliu, prin care îmi cereau ultima fișă de salariu de la Comisie, ca să vadă ce drepturi am și să-mi poată calcula salariul mai repede. Am trimis fișa pe noiembrie, bucuroasă că scap doar cu o hîrtie. Evident, după ce am început serviciul, mi-au mai cerut să completez două formulare, printre care unul despre contul meu bancar, care trebuia semnat și ștampilat de bancă. Cele două formulare le completasem și cu nouă luni în urmă, cînd mă angajasem la Comisie. Am întrebat de ce mai e nevoie să le completez, dacă ele există deja la dosar. Răspuns: așa ni se cere de la oficiul de plăți, altfel nu puteți să vă primiți salariul. Da, dar oficiul de plăți e comun pentru Comisie și Consiliu. Și ei mi-au plătit salariul timp de nouă luni, în același cont, la aceeași bancă. Mai e nevoie să aduc din nou toate actele ? Ne cerem scuze, dar așa e regulamentul, altfel nu vă putem plăti salariul. Mi-am adus aminte cum la început Comisia a uitat pur și simplu să-mi plătească primul salariu, de a trebuit să stau cu mailurile și telefoanele pe ei, așa că am oftat adînc și am completat formularele. Cucoana care se ocupă de dosarul meu mi-a spus că pot să aduc un extras de cont de la bancă în loc de unul dintre formulare. Minunat, dar între timp am descoperit că mi-am pierdut cardul bancar… Am căutat prin casă timp de două zile, nu l-am găsit nicăieri, așa că am telefonat la bancă și l-am blocat. Cum sîntem în Belgia, durează vreo trei săptămîni să-mi dea alt card. Am reușit să obțin un card temporar, care are toate funcționalitățile unui card normal - așa m-a asigurat nenea de la bancă. Evident, am constatat ulterior că le are pe toate, în afară de accesul la home banking, plăți online, extrase de cont etc. Deci am fost la bancă și mi-am semnat și ștampilat formularul. L-am dus mîndră la Consiliu, unde cucoana mi-a spus că de ieri pînă azi s-a schimbat regulamentul și că trebuie să-i aduc un extras de cont pe lîngă cele două formulare predate deja. Altfel cică nu vor ști ăia unde să-mi plătească salariul și iar rămîn fără bani. De data asta, m-au apucat dracii. Nu înțeleg de ce trebuie să mai aduc totul încă o dată - sînt aceeași persoană, am același cont, la aceeași bancă și același oficiu îmi va plăti salariul ca și pînă acum. Dar nu ai cu cine să te înțelegi... Am mai făcut un drum la bancă, să cer un extras de cont. A durat nițel să-i fac pe cei de acolo să priceapă ce-i ăla. Mi-au tipărit o foaie cu intrările și ieșirile din cont, care arăta ca o fișă contabilă, fără nume, fără alte date de identificare. Cînd le-am explicat că vreau un extras de cont care să aibă și numele și adresa mea pe el, le-a picat fața. Cică așa ceva se obține numai cu pre-comandă, ei nu-mi pot da chestii din astea complicate. Dar, dacă dau comanda acum, durează doar vreo săptămînă să mi le trimită prin poștă. Într-un final, la capătul nervilor, l-am rugat să-mi tipărească pe o foaie datele mele personale, cu numărul meu de cont, pe care să se semneze și să pună și o ștampilă. M-am întors cu hîrtia la Consiliu și i-am spus cucoanei că alta nu am cum să obțin. Dar s-a luminat la față și mi-a zis că a mai văzut hîrtii din astea și că acum e totul în ordine. De unde deduc că au mai cedat nervos și alții înaintea mea în luptele seculare cu băncile de aici.

 

Am trecut la partea a doua a luptei cu morile de vînt - încadrarea la o treaptă superioară. Atunci cînd am primit hîrtiile de transfer, am văzut că m-au încadrat la prima treaptă. Iar regulamentul spune că, dacă ai experiență profesională în domeniu, poți să fii încadrat la a doua treaptă, ceea ce înseamnă vreo 200 de euro în plus la salariu. Mi-am făcut copie după cartea de muncă și m-am dus din nou la serviciul de personal. Finlandeza de acolo a zis că nu e bună și că trebuie să aduc adeverințe de la fiecare angajator. Apucă-te să-i explici că o carte de muncă bate la fund orice adeverință și că e de fapt singurul document legal, recunoscut de Ministerul Muncii din România. După multiple discuții, ne-am dus la o colegă italiancă, care mai văzuse cărți de muncă românești și care a decretat că o acceptă dacă are ștampile în interior. S-a uitat, a văzut suficiente ștampile și a zis că e ok. Dar că are foarte mult de lucru și poate prin ianuarie va procesa și cererea mea. Să nu-mi fac griji, că în februarie îmi vor plăti retroactiv sumele datorate…

 

Între timp, a sosit și dosarul meu de personal de la Comisie, dar lipsesc niște hîrtii și nu se știe cine le-a rătăcit. Noroc că îmi făcusem eu copii după actele importante și le-am trimis prin mail, să le pună la dosar. Acum cică mai trebuie să facă verificări cu privire la istoricul carierei mele în instituții, să confirme că am fost recrutată din România și nu pe plan local (e important pentru salariu). Am aflat cu stupoare că trebuie să-mi anulez cartea de identitate belgiană, pentru care am așteptat două luni, pe motiv că a fost eliberată prin intermediul Comisiei. Trebuie să fac cerere de anulare, să obțin o scrisoare de confirmare că a fost anulată, apoi să cer eliberarea altei cărți de identitate (cu completarea acelorași formulare ca prima oară), doar ca să o primesc prin intermediul Consiliului. Chestia asta va dura cel puțin o lună. După care va trebui să merg peste tot și să las copii după cartea mea cea nouă de identitate, începînd cu banca. Pe scurt, toate hîrtiile și formularele completate vreodată trebuie anulate și înlocuite cu unele absolut identice, dar care vor fi ștampilate de către noul angajator.

 

La birou, aceeași dandana: toate parolele de acces obținute de la Comisie pentru servicii comune ale instituțiilor au fost anulate, că m-au șters din baza de date. Și trebuie să cer altele - nici nu mai știu de ce să mă apuc mai întîi. Trebuie să o iau de la cap și cu dosarul medical și să obțin aprobare pentru rambursarea cheltuielilor cu kinetoterapia. Numai că nu mai am putere… Mă ia cu sfîrșeală numai cînd mă gîndesc că o iau de la capăt cu maldăre de hîrtii și cu explicații pentru funcționari înguști la minte, cu capete pătrate. Iar la anul mai am de cerut aprobare pentru mutarea definitivă (adus mobilă și toate lucrurile rămase în România), pentru cumpărături în regim de scutire de TVA și mai trebuie să mă mut la casă nouă (în speranța că o să găsesc ceea ce vreau). Deci primii doi ani sunt grei… Sper să rămîn cu nervii întregi și să rezist pînă la capăt !