Am rămas fără birou

După ce mi-am terminat concediul medical, m-am întors la muncă. Aș fi putut să-l prelungesc fără probleme, fiindcă încă mă mai durea piciorul și nu eram vindecată, dar aș fi dat de alte belele. Sînt încă în perioada de probă, și dacă stau mai mult de 30 de zile în concediu medical, perioada de probă se prelungește în consecință. Deja aștept de cîteva luni să ajung la noul loc de muncă, nu era cazul să mai întîrzii… Problema este că, în lipsa mea, șoricosul meu de șef n-a suportat să stea fără secretară și a angajat o interimară. Care e toată plină de atenții și-l întreabă din cinci în cinci minute: Șefu’, cum fac asta ? Șefu’, ce părere ai de asta ? Iar el se umflă în pene că i se dă atenție, așa că vrea s-o păstreze, deși e incompetentă și îi ia jumătate de oră să scrie un mail… Prin urmare, biroul meu s-a ocupat… iar eu mai am de stat doar două luni aici. Ca să nu-i încurc prea tare, s-au gîndit să mă mute la arhivă, să-mi petrec aici timpul care a mai rămas. Eu am fost de acord, fiindcă așa scăpam de ședințele interminabile și de mutrele acre ale unora. În plus, arhiva e la alt etaj, deci puteam să mai întîrzii dimineața fără să mă bage cineva în seamă.

Primele două săptămîni au fost ok. Am stat la biroul unei colege care era în concediu medical, am scanat documente și am înregistrat dosare. După ce s-a întors colega, m-am trezit brusc în aer. Adică fără birou, fără telefon și fără calculator. Evident, și fără nimic de făcut. După cîteva ore de admirat vopseaua de pe pereți, am făcut scandal. Cerusem de două săptămîni un laptop, dar mi s-a zis că nu se justifică. Pot să caut un calculator liber și să mă loghez la el. Telefon iarăși nu-mi trebuie, că pot să sun de pe la colegi. Așa că le-am spus să se hotărască: ori nu-mi dau birou și calculator + telefon, dar mă lasă în pace, iar eu îmi aduc o carte de acasă și stau într-un colț, să citesc, ori vor să-mi dea ceva de făcut, și atunci am nevoie de un birou normal să lucrez. Una dintre colege, mai binevoitoare, l-a sunat pe director, să se plîngă că nu așa te porți cu un funcționar etc. Răspunsul a fost că nu am motive să mă plîng, pentru că eu am creat situația aceasta neplăcută, întorcîndu-mă prea devreme din concediu medical. Ar fi trebuit să mai stau acasă cîteva săptămîni și să nu-i mai deranjez cu prezența…

Într-un final, am primit un birou, pe care mi l-am așezat oblic, în mijlocul camerei, și i-am spus șefei de la arhivă că aia e direcția mea favorabilă Feng Shui și așa intenționez să stau. După trei zile, a venit și telefonul… Calculator încă nu am, dar sper că primesc unul mîine. Între timp, mi-am adus de acasă o gramatică portugheză și repet conjugările verbelor. Oricum, după ce voi avea calculator, mă așteaptă o sarcină cretină: să fac liste de documente. Sînt dosare din anii ’90, care nu au fost scanate și nimeni nu știe ce conțin exact. Așa că mă voi uita prin ele și voi face liste cu documentele din fiecare dosar, pe care le voi lipi pe copertă, ca un fel de index. Deosebit de intelectual și de avansat tehnologic… Am întrebat de ce naiba nu le scanăm, că e mai simplu. Ah, pare simplu, dar nu e așa. Dacă le scanăm, trebuie să le punem undeva. Ceea ce înseamnă că trebui să numim un responsabil și să vedem cine se ocupă de administrarea datelor. E mult prea complicat… Așa că oftez adînc și-mi tot spun că mai am șase săptămîni de stat aici și că vor trece repede. 

Între timp, șeful meu trebuie să-mi facă raportul final de evaluare pentru perioada de probă. Conform regulamentului, raportul trebuia terminat ieri. Dar el nu a putut să lanseze procedura, pentru că dosarul meu de personal era blocat. Cum transferul de la Comisie la Consiliu a fost deja aprobat de ambele părți, sistemul nu permitea evaluarea unui funcționar care a fost deja transferat. După cîteva telefoane cu cei de la resurse umane, s-a rezolvat problema: mi-au suspendat transferul. Mi-au spus să nu mă sperii dacă intru cumva în sistem și văd că s-a anulat transferul. L-au suspendat doar pe perioada evaluării, iar după terminarea raportului și înregistrarea lui în sistem, se va reactiva. Sper să nu mai apară și alte probleme, că mi-au ajuns.

În rest, am reînceput kinetoterapia, trag tare să recuperez pagubele produse de perioada de imobilizare. A venit toamna, plouă cu clăbuci și e cam frig. Ăștia de aici sînt obișnuiți cu vremea și dorm în frig și acasă, să facă economie la gaz. Eu țin căldura non-stop, că altfel nu pot supraviețui. Cînd îmi aud colegii că au 18 grade acasă și că la 10 seara închid gazele, că noaptea oricum se învelesc, deci pot dormi perfect și la 14 grade, mă trec toți fiorii, la propriu. Prefer să fac economie la mîncare, dar nu la căldură.

Visez în continuare la palmierii sub care voi sta cînd voi ieși la pensie…