Țara grevelor

Pe vremea cînd Uniunea Europeană avea doar 15 țări, circula o carte poștală cu Europeanul perfect, care ar trebui să aibă trăsăturile cele mai reprezentative pentru fiecare țară.

 

La belgieni reușiseră să surprindă exact esența nației, adică faptul că mai niciodată nu lucrează, ba e sărbătoare, ba sînt în concediu, ba sînt în grevă. Sărbători legale nu știu dacă au mai multe decît alte țări (deși, fiind stat federal, fiecare regiune are propriile sărbători pe lîngă cele naționale), dar greva e la ordinea zilei. De cînd am ajuns la Bruxelles și am început să-mi caut casă, toată lumea m-a avertizat să am grijă în ce cartier caut, căci transporturile în comun sînt frecvent în grevă, așa că, dacă stau prea departe de serviciu, risc să merg pe jos distanțe considerabile.

Trenurile sînt și ele frecvent în grevă, deci e riscant să stai în afara orașului, dacă nu ai mașină. Și pe aeroport riști să ai surprize – de exemplu, luna trecută au fost bagajiștii în grevă, așa că timp de 10 zile aeroportul a fost paralizat de peste 30.000 de valize abandonate. Am avut norocul să călătoresc chiar în perioada respectivă, dar eu oricum nu pot duce decît bagajul de mînă, așa că nu am fost prea afectată. Săptămîna asta, sînt controlorii de trafic în grevă, deci iar vor fi întîrzieri mari.

Aproape în fiecare săptămînă, primim anunțuri despre mitingurile și marșurile de protest organizate de sindicate. Mai toți vin să manifesteze și în fața instituțiilor europene, ceea ce dă tot traficul peste cap.

Conform statisticilor oficiale, în fiecare zi a anului, sînt în grevă în medie 1300 de persoane. Nu am văzut încă statisticile cu privire la productivitatea în muncă…