vineri, 7 noiembrie 2014

Democrația, în inima Europei

Ieri a fost zi de grevă și manifestație națională. De fiecare dată cînd am asistat la așa ceva, s-a lăsat cu bătaie și capete sparte. Nici de data asta, belgienii nu m-au dezamăgit. Căile ferate, care se luptă din greu cu pierderile financiare, s-au gîndit să mai piardă niște bani și au vîndut 80 000 de bilete la preț redus, pentru cei din provincie, care voiau să ajungă la Bruxelles. Evident, au pus în circulație și 15 trenuri suplimentare, toate costurile urmînd a fi suportate de către populație, cu ocazia următoarelor scumpiri de bilete. În consecință, numărul de manifestanți, care de obicei se învîrtea pe la 50 000, a depășit 100 000 de data asta (după unele estimări au fost 120 000).
 
Întreg orașul a fost blocat, multe magazine au fost închise, estimînd corect că nu vor avea prea mulți clienți în ziua respectivă, iar traseul manifestanților (de la Gara de Nord la cea de Sud) a fost zonă de război. Eu am reușit să ajung la birou doar fiindcă au mai circulat cîteva metrouri (3-4 pe oră) și am stat baricadată în clădire pînă seara, urmărind însă veștile despre miting. O să vă întrebați de ce au ieșit în stradă 100 000 de oameni, cînd la București abia se adună cîteva sute la un miting. Pentru că noul guvern, format acum 27 de zile, a anunțat măsuri de austeritate. Iar oamenii nu au așteptat să le vadă puse în aplicare, nu au așteptat să treacă măcar o lună de funcționare a noului guvern, ci au ieșit să protesteze.
 
La un număr atît de mare de manifestanți, era de așteptat ca lucrurile să scape de sub control. Mai ales că a participat și nucleul dur, respectiv docherii din Antwerpen, care se înflăcărează subit după ce iau la bord puțin (mai mult) alcool. La nici o oră după ce a început manifestația, Poliția a scos tunurile cu apă și gazele lacrimogene, manifestanții au aruncat cu pietrele din caldarîm, cu sticle, pubele, garduri metalice, stîlpi de semnalizare și cu ce au mai găsit pe străzi. Rezultat: 60 de răniți, dintre care 24 de spitalizați, 30 de arestați, mașini și motociclete distruse (atît ale poliției, cît și ale unor cetățeni nevinovați, care se parcaseră în zonă) și străzi devastate, pline de gunoaie și de resturile rămase după bătălie. Pe la 17.30, după ce a primit întăriri masive, poliția a reușit să respingă atacul ultimilor manifestanți și să elibereze zona Gării de Sud, unde au fost luptele cele mai grele. Curățarea zonei s-a făcut cu bastoanele, iar polițiștii nu au făcut nici o diferență între participanții la miting și gură-cască de pe margine: au încasat-o la greu cu toții.
 
Deși de fiecare dată se lasă cu bătaie și capete sparte, niciodată nu am auzit pe cineva să protesteze împotriva brutalității poliției sau să pomenească ceva de drepturile omului. Bătăile se desfășoară într-un ciudat spirit de fairplay: fiecare parte știe bine regulile jocului și le acceptă fără crîcnire, cu toate consecințele ce decurg de aici. După ce au fost dispersați (cu forța) toți manifestanții, reprezentanții sindicatelor s-au dus liniștiți la guvern, să discute cu prim-ministrul despre cerințele lor. După o oră de discuții, nu s-a ajuns la nici un rezultat, fiindcă guvernul n-are nici o intenție să renunțe la măsurile de austeritate. Așa că toată lumea a plecat acasă, nu înainte ca manifestanții să promită că se vor întoarce în decembrie și atunci vor distruge Bruxelles-ul de-adevăratelea.
 
Vă las să vă bucurați și de cîteva imagini de la cum se manifestă democrația la Bruxelles. Fotografiile aparțin agențiilor de presă menționate.
 

© Photo_news

© Reuters

 

© Reuters

© Reuters

© Reuters

© Reuters




© Belga




© Belga


© Belga

© Belga

Povestea asta are și un final fericit. Mașina portocalie care se vede răsturnată într-una din imagini aparținea unui electrician, care o cumpărase la mîna a doua, și care s-a trezit că manifestanții i-au incendiat-o, cu tot cu trusa de scule din portbagaj și cu toate materialele de lucru. Cum omul era un amărît, un arab cu mulți copii pe acasă, care strînsese bani timp de un an ca să-și ia mașină, s-au găsit și oameni cu sufletul mare, care au donat bani pentru a-l ajuta să-și cumpere alta. Doar în cîteva ore s-au strîns peste 11 000 de euro, iar acum sînt destui bani pentru a despăgubi și alte victime ale vandalismului de ieri. Și totul doar din donațiile cetățenilor, fiindcă statul nu intervine în treburi din astea. El trebuie să ia măsuri de austeritate, nu-i așa ?
 

luni, 3 noiembrie 2014

A venit toamna, opriți munca și spălatul !

Dacă „codrul e frate cu românul”, atunci greva e soră cu belgianul. Fiindcă nici n-am vorbit bine despre greve, că s-a anunțat un alt val. După căi ferate, supermarketuri și poștă, au făcut și polițiștii grevă. Mai întîi, au defilat prin oraș cîteva sute, pentru că vor să iasă la pensie la 58 de ani, nu la 60 cît prevede legea actuală. Lege după care noi vom ieși la 67 de ani, dar să nu ne comparăm cu polițiștii…După marș, s-au gîndit să facă și ei grevă, dar una mai specială, ca de polițiști belgieni. Respectiv, s-au gîndit să muncească. Au anunțat controale suplimentare pe aeroport, unde au creat un haos total, mai ales că era perioada de vacanță școlară și erau mai mulți pasageri ca de obicei. După ce au dat peste cap aeroportul, unde se formaseră cozi imense la controlul pașapoartelor, fiindcă domnii citeau acum pagină cu pagină, motivînd că ei fac un control amănunțit, s-au mutat la Gara de Sud, de unde pleacă Eurostarul spre Londra, să-i mai amețească și pe călătorii de acolo.
 
Iar azi sindicatele au anunțat începutul sezonului de greve de toamnă. Joi 6 noiembrie este grevă națională. La Bruxelles va fi miting toată ziua, cu defilare prin tot orașul, iar poliția a anunțat deja că traficul va fi perturbat și a rugat șoferii să evite să intre sau să circule în oraș cu mașina. Doar trenurile vor circula cît de cît, dar vor fi pline cu sindicaliștii care vin din alte orașe spre Bruxelles. Deci va fi un haos garantat. Mai rău e că și transportul în comun participă la grevă, iar acum stau foarte departe de centru și n-am cum să ajung pe jos la serviciu. Nu știu cum o să mă descurc… Ziua următoare, pe 7 noiembrie, e grevă în închisori. Despre situația din închisorile belgiene o să scriu un articol aparte, fiindcă sînt prea multe de spus aici. În fine, căile ferate, care abia au terminat o grevă și tocmai gestionează niște accidente (da, iar s-au mai bușit niște trenuri și s-a lăsat cu răniți), au anunțat că mai vor să facă o grevă, în perioada 7-23 noiembrie. Pentru greva neanunțată de data trecută, conducerea a aplicat pedepse „dure”: tuturor greviștilor li s-au oprit 12,50 euro din salariu.
 
După ziua de grevă națională, mai avem și greve regionale: pe 24 noiembrie, 1 decembrie și 8 decembrie (din nou la Bruxelles). După ce s-au antrenat și regiunile, o luăm din nou de la capăt, cu o nouă zi de grevă națională, pe 15 decembrie, cînd se pare că nici avioanele nu vor mai zbura. În aceste condiții, mă întreb cine mai muncește în țara asta. Ce-i drept, întrebarea asta mi-o pun de cînd am venit în Belgia și tot n-am găsit un răspuns… Apropo, o grevă scurtă, de juma' de zi, a fost și la federația de fotbal, ca protest pentru concedierea personalului. Asta ca să nu fie nici o îndoială că toată lumea face grevă pe aici.
 
A doua mare problemă e penuria de energie. După cum v-am spus, ne pasc niște întreruperi de curent iarna asta. Pe lîngă sfaturile (idioate) date de miniștri pînă acum, guvernul a lansat și un site cu sfaturi utile. Se reiterează ideea că trebuie să economisim drastic curentul între 17-20. Pe lîngă interdicția de a spăla rufe, vase sau propriul corp, ni se oferă și alte idei minunate de economisire. Să nu mai folosim periuța de dinți electrică, să scoatem încărcătorul de mobil din priză, să nu deschidem ușa cuptorului cînd gătim (ca să vedem în ce stadiu e friptura), să nu gătim mai multe feluri de mîncare (minunat, trăiască raționalizarea!), să nu fierbem mai mult de o cană de apă pentru ceai, să deschidem frigiderul o singură dată și să scoatem tot ce avem nevoie din el… Dacă spălăm totuși rufe, să le spălăm numai cu apă rece și să nu folosim uscătorul după aceea. Să nu mai folosim calculatorul, ci doar laptopuri sau tablete, care să meargă pe baterie și pe care să le încărcăm doar noaptea. Iar la serviciu să nu mai luăm liftul, ci să urcăm pe scări. În sine, sfaturile n-ar fi chiar rele (ecologiștii probabil că le adoră), însă sînt total impracticabile. Ca să nu mai spun că generează panică și că impresia generală e că ne pregătim de război. Iar eu lucrez la etajul 7, cu niște scări fooaarte lungi între etaje, și n-am de gînd să-mi dau duhul în fiecare zi. Cît despre restul sfaturilor, se vede că belgienii n-au trăit în perioada ceaușistă și n-au experiență cu restricțiile: au uitat să interzică uscătorul de păr, telefonul fix, aspiratorul și mașina de tocat. Dar mai e vreme, oamenii abia acum învață…