Încă din toamna trecută, cînd
s-a anunțat că Belgia va primi o pereche de urși panda din partea Chinei, a
început nebunia. Deși primirea urșilor panda a fost considerată un mare succes
diplomatic, căci de obicei China nu trimite urși decît în țările de pe urma
cărora ar avea ceva de cîștigat (iar Belgia sigur nu se numără printre
acestea), a generat imediat un scandal politic între flamanzi și valoni. Două
grădini zoologice, una din Flandra, iar cealaltă din Valonia, au făcut cerere
să primească urșii. Cea din Flandra, din Antwerpen, e cea mai veche grădină
zoologică din Belgia și una dintre cele mai vechi din lume (1843), deci are o tradiție
îndelungată în domeniu. Cea valonă este de fapt o inițiativă privată (aparține
unui om de afaceri), creată abia cu 20 de ani în urmă. Însă ea a fost cea care
a primit urșii (absolut pe merit, după părerea mea). Însă asta i-a nemulțumit
pe flamanzi atît de tare, încît l-au interpelat pe prim-ministru în Parlament,
cerînd explicații. Cum prim-ministrul este chiar din regiunea unde se află
parcul zoologic privat, asta a pus paie pe foc… După vreo două luni, scandalul
s-a stins și toată țara a început să se pregătească de venirea urșilor.
Cei doi panda au sosit la sfîrșitul lui februarie. Prim-ministrul s-a dus personal la aeroport, să-i întîmpine. La fel au făcut și fanii… Într-un număr atît de mare, încît presa și televiziunea au difuzat anunțuri, rugînd lumea să nu vină la aeroport, căci urșii vor ieși prin altă parte și nu vor fi vizibili. Avionul cu care au venit a fost pictat cu doi panda uriași și cu sloganul "O călătorie pandastică". Piloții aveau ursuleți de pluș în cabină, iar cuștile urșilor aveau acoperișuri roșii, de pagodă chinezească. Toată ceremonia de sosire, precum și drumul pînă la zoo, în coloană oficială, s-au transmis la televizor. Lumea era adunată pe marginea drumului și flutura stegulețe, de ziceai că sînt la Turul Franței… După ce au ajuns la zoo, urșii au fost ținuți în carantină 40 de zile, să se obișnuiască în noua casă. Evident, panda-mania a continuat. Aproape zilnic, reportaje la știri: cum se simt urșii, cîte kilograme de bambus au mîncat deja, cum au făcut prima baie, interviuri cu veterinarul lor etc.
Pe 5 aprilie, parcul zoologic s-a deschis pentru public (pe timpul iernii este închis). Înainte de deschiderea oficială, a venit președintele Chinei în vizită, să vadă personal ce fac urșii. A fost însoțit de rege și regină, nou prilej pentru o tonă de fotografii și reportaje. Apoi, în prima zi de deschidere, lumea a luat cu asalt parcul. Cred că au și dormit în fața intrării, să fie siguri că apucă bilete. Organizatorii au trebuit să limiteze vizitele, doar cîte 50 de persoane o dată, ca să nu streseze urșii prea tare. De altfel, li se fac cu regularitate teste de stres, ca să fie siguri că fac față nebuniei.
În aceste condiții, după ce de luni de zile văd zilnic numai poze și filmulețe cu urși panda, am sucombat maniei naționale și m-am dus să-i văd și eu. Am făcut o mișcare inteligentă și m-am dus într-o zi de marți, cînd toți plozii sînt la școală, și cînd numărul de vizitatori este foarte redus. A fost o experiență grozavă, din toate punctele de vedere. În primul rînd, parcul zoologic respectiv este o minune. Este întruparea unui vis îndrăzneț, iar povestea din spatele acestui vis te impresionează. Acum vreo 20 de ani, un tînăr avocat, devenit consilier financiar, a ajuns prin zonă și a descoperit ruinele unei abații cisterciene, pe un domeniu întins, cu iazuri și copaci seculari, înconjurat de ziduri vechi de cărămidă. Se pare că imaginea romantică a ruinelor i-a aprins imaginația și și-a dorit să cumpere domeniul, neștiind însă prea bine ce să facă cu el. A urmat un lung șir de eșecuri, în încercarea de a obține credite de la bănci, apoi întîlnirea providențială cu un tînăr bancher, care a acceptat să-i acorde un credit. După ce a cumpărat domeniul, s-a gîndit să-l transforme într-un parc ornitologic. Inițial, lucrurile au mers dezastruos. Lipsa lui de experiență în domeniu a dus la nenumărate greșeli, iar vizitatorii nu au fost atît de numeroși pe cît spera el. Totuși, nu s-a lăsat învins de greutăți și și-a continuat visul. Astăzi, 20 de ani mai tîrziu, domeniul adăpostește peste 4000 de animale, are zone tematice foarte interesante, specifice fiecărui continent, și este un amestec între un zoo modern și un parc uriaș cu grădini superbe și temple exotice.
Iar urșii panda… Aș sta ore în șir să-i privesc. Sînt frumoși, jucăuși, nebunatici, e un adevărat spectacol să-i privești cum se joacă. Am fost cucerită definitiv și ireversibil, deci voi veni cît voi putea de des să-i văd. Vor sta în Belgia 15 ani, așa că e timp destul. Vi-i prezint deci pe cei mai celebri locuitori ai Belgiei:
domnul Xing Hui
Cei doi panda au sosit la sfîrșitul lui februarie. Prim-ministrul s-a dus personal la aeroport, să-i întîmpine. La fel au făcut și fanii… Într-un număr atît de mare, încît presa și televiziunea au difuzat anunțuri, rugînd lumea să nu vină la aeroport, căci urșii vor ieși prin altă parte și nu vor fi vizibili. Avionul cu care au venit a fost pictat cu doi panda uriași și cu sloganul "O călătorie pandastică". Piloții aveau ursuleți de pluș în cabină, iar cuștile urșilor aveau acoperișuri roșii, de pagodă chinezească. Toată ceremonia de sosire, precum și drumul pînă la zoo, în coloană oficială, s-au transmis la televizor. Lumea era adunată pe marginea drumului și flutura stegulețe, de ziceai că sînt la Turul Franței… După ce au ajuns la zoo, urșii au fost ținuți în carantină 40 de zile, să se obișnuiască în noua casă. Evident, panda-mania a continuat. Aproape zilnic, reportaje la știri: cum se simt urșii, cîte kilograme de bambus au mîncat deja, cum au făcut prima baie, interviuri cu veterinarul lor etc.
Pe 5 aprilie, parcul zoologic s-a deschis pentru public (pe timpul iernii este închis). Înainte de deschiderea oficială, a venit președintele Chinei în vizită, să vadă personal ce fac urșii. A fost însoțit de rege și regină, nou prilej pentru o tonă de fotografii și reportaje. Apoi, în prima zi de deschidere, lumea a luat cu asalt parcul. Cred că au și dormit în fața intrării, să fie siguri că apucă bilete. Organizatorii au trebuit să limiteze vizitele, doar cîte 50 de persoane o dată, ca să nu streseze urșii prea tare. De altfel, li se fac cu regularitate teste de stres, ca să fie siguri că fac față nebuniei.
În aceste condiții, după ce de luni de zile văd zilnic numai poze și filmulețe cu urși panda, am sucombat maniei naționale și m-am dus să-i văd și eu. Am făcut o mișcare inteligentă și m-am dus într-o zi de marți, cînd toți plozii sînt la școală, și cînd numărul de vizitatori este foarte redus. A fost o experiență grozavă, din toate punctele de vedere. În primul rînd, parcul zoologic respectiv este o minune. Este întruparea unui vis îndrăzneț, iar povestea din spatele acestui vis te impresionează. Acum vreo 20 de ani, un tînăr avocat, devenit consilier financiar, a ajuns prin zonă și a descoperit ruinele unei abații cisterciene, pe un domeniu întins, cu iazuri și copaci seculari, înconjurat de ziduri vechi de cărămidă. Se pare că imaginea romantică a ruinelor i-a aprins imaginația și și-a dorit să cumpere domeniul, neștiind însă prea bine ce să facă cu el. A urmat un lung șir de eșecuri, în încercarea de a obține credite de la bănci, apoi întîlnirea providențială cu un tînăr bancher, care a acceptat să-i acorde un credit. După ce a cumpărat domeniul, s-a gîndit să-l transforme într-un parc ornitologic. Inițial, lucrurile au mers dezastruos. Lipsa lui de experiență în domeniu a dus la nenumărate greșeli, iar vizitatorii nu au fost atît de numeroși pe cît spera el. Totuși, nu s-a lăsat învins de greutăți și și-a continuat visul. Astăzi, 20 de ani mai tîrziu, domeniul adăpostește peste 4000 de animale, are zone tematice foarte interesante, specifice fiecărui continent, și este un amestec între un zoo modern și un parc uriaș cu grădini superbe și temple exotice.
Iar urșii panda… Aș sta ore în șir să-i privesc. Sînt frumoși, jucăuși, nebunatici, e un adevărat spectacol să-i privești cum se joacă. Am fost cucerită definitiv și ireversibil, deci voi veni cît voi putea de des să-i văd. Vor sta în Belgia 15 ani, așa că e timp destul. Vi-i prezint deci pe cei mai celebri locuitori ai Belgiei:
domnul Xing Hui
și doamna Hao Hao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu