Definiția alcoolului în Belgia e cam
neclară, căci vinul și berea sînt considerate alimente (de bază) și se vînd
tinerilor peste 16 ani. Trebuie să ai peste 18 ani doar dacă vrei să cumperi
spirtoase. Oricum, la concerte și alte evenimente în aer liber nu le cere
nimeni buletinul, așa că berea curge în valuri. În plus, berea a ajuns mai
ieftină decît apa și, cum belgienii sînt neam de zgîrciți, probabil că se
gîndesc că fac și economie în felul ăsta.
Și la serviciu se bea destul de mult și nu e săptămînă fără vreo mică petrecere. Ba e ziua cuiva, ba e frumos afară și se face grătar pe terasă (udat cu multă băutură), ba e o petrecere de adio pentru un coleg care se transferă la alt departament, motive se găsesc ușor. Și avem și destule săli de ședință, care se transformă la nevoie în săli de petrecere. După cîte o ședință din asta bahică, coșurile de gunoi gem de sticle goale. De exemplu, la petrecerea de săptămîna trecută, s-au dat gata 16 sticle de vin plus ceva șampanie. Săptămîna asta am luat-o mai ușor și am avut doar o ședință cu trei litri de Limoncello. Iar la cantină e un raion întreg numai cu sticle de vin, că altfel nu alunecă mîncarea pe gît… Problema e că la ședințele de după-amiază toată lumea e ușor adormită sau cu mintea amorțită de băutură.
Eu nu mă omor după alcool, dar mai beau cîte o bere din cînd în cînd. Însă berea de aici e foarte tare şi mă ameţesc după primul pahar. Există peste 400 de mărci de bere, dar doar şase beri sînt artizanale, făcute de călugării trapişti: Achel, Chimay, Orval, Rochefort, Westmalle şi Westvleteren. Preferata mea este Westmalle, care are 9% alcool, dar există şi beri de 12%.
Și la serviciu se bea destul de mult și nu e săptămînă fără vreo mică petrecere. Ba e ziua cuiva, ba e frumos afară și se face grătar pe terasă (udat cu multă băutură), ba e o petrecere de adio pentru un coleg care se transferă la alt departament, motive se găsesc ușor. Și avem și destule săli de ședință, care se transformă la nevoie în săli de petrecere. După cîte o ședință din asta bahică, coșurile de gunoi gem de sticle goale. De exemplu, la petrecerea de săptămîna trecută, s-au dat gata 16 sticle de vin plus ceva șampanie. Săptămîna asta am luat-o mai ușor și am avut doar o ședință cu trei litri de Limoncello. Iar la cantină e un raion întreg numai cu sticle de vin, că altfel nu alunecă mîncarea pe gît… Problema e că la ședințele de după-amiază toată lumea e ușor adormită sau cu mintea amorțită de băutură.
Eu nu mă omor după alcool, dar mai beau cîte o bere din cînd în cînd. Însă berea de aici e foarte tare şi mă ameţesc după primul pahar. Există peste 400 de mărci de bere, dar doar şase beri sînt artizanale, făcute de călugării trapişti: Achel, Chimay, Orval, Rochefort, Westmalle şi Westvleteren. Preferata mea este Westmalle, care are 9% alcool, dar există şi beri de 12%.
La cît de multe beri există pe piaţă, concurenţa e foarte mare. Ca să atragă cumpărătorii, companiile investesc foarte mult în campaniile de marketing. Toate mărcile importante au pahare personalizate, de forme diverse, iar unele nume sînt de-a dreptul haioase. Pe lîngă "Berea piraţilor", "Beţivul satului", "Măgarul", "Purceaua", "Cucuveaua", "Albina beată", "Maica stareţă", există şi "Delirium tremens", "Moartea subită", "Ghilotina", "Nenorocirea", "Satana", "Lucifer", dar şi "O noapte liniştită", "Încă una" sau "Mea culpa". Alegerea e grea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu