Furtul, sport european

Mai țineți minte celebrul sistem antifurt de la calculatoarele Comisiei, dintr-una din primele mele postări ? Între timp, am descoperit că nu numai calculatoarele au tendința să dispară din birouri. Peste tot pe unde mergi sînt afișe care te avertizează că se fură. La noi în clădire sînt afișe cu "nu încurajați furtul, nu lăsați nimic de valoare pe birouri, că dispare", "țineți totul sub cheie". Probabil că la alții situația e mai dramatică, de vreme ce zilele trecute am fost la un training și am văzut în clădirea respectivă un afiș nou, cu "nu lăsați nimic de valoare chiar și încuiat în sertar sau dulap, că e prea tentant".

Ieri, în timpul unei ședințe din acelea în care se discută la infinit, dar nu se ia nici o decizie, a adus cineva vorba despre inventar. Oamenii păreau liniștiți, că ei au făcut inventarul materialului informatic și al aparaturii și totul e în ordine. Colega mea româncă întreabă șocată cum adică e totul în ordine, cînd pe ultima listă apar o mulțime de obiecte dispărute. Ne lipsesc trei imprimante, patru calculatoare de birou, trei laptopuri, șase videoproiectoare și două servere. Oamenii, zen în continuare, nu înțelegeau întrebarea. Da, într-adevăr, nu le-am mai găsit la ultimul inventar, dar unde e problema ? Că dispar mereu, tot felul de lucruri. Cîte ecrane cu plasmă și echipamente audio au dispărut, doar n-ar trebui să ne impacientăm pentru cîteva calculatoare ? Colega mea, tot mai șocată: da, dar ne lipsesc și două servere, care sînt cîteva mii de euro bucata. Cum naiba au dispărut serverele, că doar sînt ditamai mașinile ? Nu-s ușor de scos din clădire… Oamenii chiar nu pricepeau de ce ne agităm atîta. Nu le-am găsit la inventar, deci au dispărut, în consecință le declarăm lipsă la inventar și cerem casarea lor, e foarte simplu. Nimeni nici măcar nu lua în calcul posibilitatea de a face o mică anchetă sau de a se întreba care e soarta obiectelor. Sînt atît de obișnuiți cu ideea că totul se fură, încît li se pare deja normal. Oricum, concluzia a fost că nu e treaba noastră că se fură, noi trebuie doar să declarăm că s-au furat și să le scoatem de pe inventar.

Și atunci, de ce să mă mai mir dacă la noi, cînd te duci la biroul de rechizite și ceri pixuri, te întreabă de care vrei, din cele ieftine, de pus pe birou, care se fură rapid, sau din cele scumpe, pe care trebuie să le ții în sertar dacă nu vrei să rămîi fără ele…

Casă, dulce casă

V-am rămas datoare cu nişte poze... Acum, dacă tot am intrat în rîndul lumii şi am internet, încerc să mă achit de datorie.

Iată cum arată casa mea:

 

  

 

 

Între timp, pe terasă a răsărit şi o antenă satelit, să fiu în ton cu vecinii.

Războiul meu cu Belgacom-ul

Cu mult înainte de a mă muta în noua casă, am început să fac cercetări cu privire la contractele cu furnizorii. Am început cu ce era mai rău, adică cu Belgacom, principalul furnizor de internet, TV, telefonie. Știam că durează foarte mult să-ți instaleze ceva, așa că am făcut din timp (27 martie) cerere de instalare pentru TV+ internet. Speranța mea inițială de a prelua contractul foștilor locatari s-a dus pe apa sîmbetei, pentru că s-a dovedit a fi nu numai prea costisitoare (70 de euro), dar și prea complicat de realizat. Așa că am cerut încheierea unui nou contract, avînd de ales între a-mi instala singură totul (30 de euro) sau a aștepta să vină un tehnician care să facă treaba (100 de euro). Am ales, evident, varianta cea mai puțin costisitoare, aceea de a face singură instalarea. Pentru cei 30 de euro urma să primesc un pachet cu toate cele necesare: modem, decodor pentru televizor, cabluri etc. 

Între timp, după cum am mai scris, am primit o scrisoare de la Belgacom prin care mă anunțau că prezența unui tehnician este necesară pentru activarea serviciului. În principiu, acesta urma să vină pe 15 aprilie, dar data trebuia confirmată cu cîteva zile înainte. Cum pe 12 aprilie încă nu primisem nici o veste de la ei, și nici pachetul nu sosise, m-am hotărît să-i sun. Serviciul de relații cu clienții e la fel de mirobolant ca și restul companiei: toți sînt foarte politicoși, dar practic nu te ajută cu nimic. Cînd am reclamat că nu sosise pachetul, mi s-a spus că acesta fusese expediat. I-am rugat totuși să verifice încă o dată unde este și, stupoare, pachetul era de negăsit. - Da, îl vom mai expedia o dată și poate îl primiți pînă pe 17 aprilie. - Bun, spun eu, atunci anulăm vizita tehnicianului de pe 15 aprilie. - Nuuu, tehnicianul vine în continuare. - De ce să vină, întreb eu, dacă la data respectivă nu voi avea pachetul cu cablurile și aparatura ? - Nu contează, că oricum tehnicianul nu venea să instaleze ceva, instalarea o veți face dumneavoastră, așa cum ați cerut. Tehnicianul vine doar să verifice prizele și să activeze serviciul. 

Știind cum funcționează sistemul, îi întreb la ce oră vine tehnicianul. - Nu putem preciza ora, mi se spune. - Ok, dar vă anunț că nu am de gînd să-mi iau concediu pentru a-l aștepta toată ziua. Cum procedăm ? - Nici o problemă, vă vom anunța telefonic cu 30 de minute înainte, ca să puteți veni acasă. - Aveți mobilul meu, da ? (Nu numai că îl trecusem în cererea inițială, dar mă înscrisesem după aceea și pe net, în baza lor de date). - Da, sigur că îl avem. - Puteți verifica, vă rog ? – Ups, nu-l găsesc nicăieri, se pare că nu figurează în baza noastră de date. Dau numărul de mobil încă o dată și stabilim că voi fi sunată luni, înainte să vină tehnicianul. Întreb, din pură curiozitate, de ce mi-au trimis scrisoarea în olandeză, și nu în franceză, cum ar fi fost mai normal. De unde știau ei că înțeleg limba ? Tipul de la helpdesk nu înțelege întrebarea. Îmi spune senin că, de vreme ce am sunat la ei, la serviciul de relații cu clienții în olandeză, se presupune că știu limba. Eu îi spun că am sunat la numărul indicat în scrisoarea lor, nu știam în ce limbă e helpdeskul. Tot nu înțelege, dar mă întreabă politicos dacă vreau să primesc toată corespondența în franceză de acum încolo. Îl las în plata domnului și sper să se rezolve cît mai rapid tot balamucul. Mă gîndesc că poate o fi din cauza cartierului unde locuiesc, o fi oficial de limbă olandeză și nu știam eu… Însă colega mea portugheză, care locuiește într-un alt cartier, francofon,  îmi spune că și ea a primit scrisoarea tot în olandeză, din care nu a înțeles nimic. Deci se pare că Belgacomul susține partidul separatiștilor flamanzi…

Vine ziua de luni, 15 aprilie. În pauza de prînz dau o fugă pînă acasă, să mănînc ceva. Un vecin îmi spune că m-a căutat un tehnician de la Belgacom cu vreo oră în urmă, nu m-a găsit și a plecat… Mă întorc la birou și sun din nou la serviciul de relații cu clienții. –Nu ne ocupăm noi de asta, ci dispeceratul. Sunați la ei. Sun la dispecerat, evident nu aveau numărul meu de mobil, deci tehnicianul nu a avut cum să mă sune. Reușesc să fac o nouă programare, pentru marți după-amiaza. Mai las o dată numărul de mobil, care tot nu figura în baza lor de date și sînt asigurată că voi fi sunată în timp util, ca să dau o fugă pînă acasă. Profit de ocazie și întreb din nou de soarta pachetului. Nu se știe unde este, dar mi se sugerează să încerc direct la magazinul de unde ar fi trebuit să-l ridic, că poate sosise între timp, dar nici ei nu au avut mobilul meu, să mă anunțe. Dacă nu, Belgacomul urma să mă resune a doua zi. După serviciu, trec pe la magazinul respectiv, unde pachetul aștepta din 4 aprilie, tocmai voiau să-l returneze la Belgacom, pentru că nu fusese ridicat de nimeni. Fericită, n-am mai comentat nimic și l-am cărat pînă acasă. Am umplut masa de prize, cabluri și cărticele cu instrucțiuni și m-am apucat de instalare. După mai multe încercări și lecturi cap-coadă ale manualului, am reușit să cablez totul corect, dar evident nimic nu funcționa pînă nu venea tehnicianul-minune să activeze serviciul.

Marți la prînz ajung acasă, să-mi fac o supă… Cînd tocam ceapa mai abitir, sună interfonul. Tehnicianul de la Belgacom ! Evident, nici vorbă de apel telefonic cu 30 de minute înainte. Nici nu am îndrăznit să mai întreb, de teamă să nu primesc a zecea oară același răspuns: nu aveam mobilul dumneavoastră. În fine, a meșterit vreo 20 de minute la priză, căci aparatura livrată în pachet de fapt nu era cea bună, așa că trebuia înlocuită. Întreb dacă nu era mai simplu să trimită din prima priza corectă. Nu, că oricum trebuie să treacă tehnicianul să verifice. Cu ocazia asta, înlocuiește și priza cu una mai bună.

În final, după doar trei săptămîni de așteptare, AM INTERNET !!!

Presa belgiană (3)

Acum cîțiva ani, în urma unui studiu, s-a constatat că soldații belgieni erau supraponderali. Anul trecut, studiul a fost refăcut și s-a constatat că, nu numai că nu au slăbit între timp, dar s-au îngrășat și mai tare, tinzînd spre un început de obezitate. Ministrul Apărării, care e un personaj aparte, a declarat că i se pare normal, fiindcă s-a dovedit științific că greutatea oamenilor crește pe măsură ce înaintează în vîrstă.

Cel mai faimos gangster din Belgia a fost mutat pentru a 35-a oară dintr-o închisoare în alta. Pentru că este extrem de agresiv (a băgat vreo șapte gardieni în spital pînă acum), nici o închisoare nu vrea să-l mai primească și gardienii intră în grevă numai cînd aud că va veni la închisoarea lor. În revanșă, gangsterul a dat statul în judecată pentru mutările prea dese, considerate ca fiind "inumane " și a cîștigat despăgubiri de 5000 de euro. Prietena lui (blondă) spune despre gangster că este un tip șarmant, sensibil, politicos și care urăște violența. Nu atacă decît dacă este provocat primul… (și probabil că nu omoară decît dacă are motive întemeiate).

Poliția belgiană a rămas fără bani – li s-a terminat bugetul și nu mai au bani pentru rechizite sau pentru hîrtie igienică. Și mai mișto, nu mai au bani să-și plătească abonamentele la diverse baze de date gen Registrul Comerțului, ceea ce-i împiedică să continue anchetele cu privire la fraudele economice (tocmai au descoperit zeci de firme belgiene care fraudau statul și plimbau banii prin paradisuri fiscale). Dar s-a găsit o soluție: polițiștii vor cere date despre firme de la presă, căci și reporterii fac investigații despre fraude și ei au bani să acceseze diverse surse de informații online.

Deși moneda euro a fost introdusă în Belgia la începutul lui 2002, nici pînă acum cetățenii nu și-au preschimbat toți francii belgieni în euro. Conversia s-a făcut automat pentru conturile bancare, dar nu și pentru banii de la saltea. În fiecare an, se mai predau o parte din economii, dar nu toate, că deh, despărțirea e grea… Anul trecut s-au predat la bancă echivalentul a 3,806 milioane de euro, dar încă mai sînt în circulație franci belgieni în valoare de peste 158 de milioane de euro ! Ce Dumnezeu or face cu banii, de nu vor să-i schimbe, nu știu… O fi somnul mai dulce, dacă dormi pe teancuri de bani ieșiți din uz ?