Dacă apă nu e, nimic nu e

De cînd m-am mutat în casă nouă, mă lupt cu diverse probleme legate de instalații. Apartamentul e frumos, dar finisajele sînt catastrofale (a se citi belgiene). Nu are rost să caut altceva, că aici toate casele sînt la fel. Șansa de a găsi una fără probleme e cam la fel de mare cu cea de a cîștiga la loterie. 

 

Chiuveta de la bucătărie se înfundă cu regularitate, deși n-am înțeles încă de ce. Am cheltuit zeci de euro pe soluții de desfundat, geluri, prafuri, sodă caustică, clor… Am două pompe și un șarpe. Degeaba. Ultima oară, ambele chiuvete s-au umplut cu apă și, din cauza greutății, au cedat țevile (care sînt din PVC). Toată apa s-a scurs pe parchetul meu și am stat în genunchi, cu cîrpele, să curăț mizeria. Pisica tropăia prin baltă, foarte interesată de fenomen, eu țipam la ea să plece de acolo, că apa e murdară de grăsime și detergent, iar toate astea se petreceau la două noaptea, spre bucuria vecinilor.

 

De cîteva săptămîni, spăl vasele la baie și le mut apoi la bucătărie, după ce s-au uscat. Evident, am reușit să înfund și chiuveta de la baie o dată, dar, din fericire, am reușit s-o desfund singură. Proprietarul, care mi-a promis că-mi trimite instalator dacă va fi cazul, e plecat în Spania, să joace golf, ca orice belgian bogat. Așa că nu mi-a rămas decît o singură soluție: instalatorul român. Pe care-l aștept cu interes, să vedem dacă va reuși să mă salveze.

 

Între timp, la serviciu e exact la fel. Deși clădirea nu are nici 10 ani, și ar trebui să fie ultimul răcnet, e făcută tot de belgieni. Penele de electricitate sînt atît de dese, că au devenit banale. Aerul condiționat se strică cu regularitate, iar peste tot sînt panouri demontate și fire care atîrnă din tavan. Jumătate din toalete nu funcționează de luni de zile. Mai nou, ne-au închis și apa de la chicinete și de la dușuri, fiindcă s-a constatat că avem legioneloză în clădire și bacteria respectivă trăiește în apă caldă. Prin urmare, peste tot oamenii umblă bezmetici în căutarea unei surse de apă sau a unei toalete funcționale. 

 

Azi, am citit în ziar că și la Parlamentul flamand s-a tăiat apa în toată clădirea, fiindcă au niște scurgeri pe care nu le pot rezolva. Și nici cu electricitatea nu stau prea bine, că se întrerupe în mod frecvent. Ca să nu vorbim că le cade și serverul și au probleme cu e-mailurile. În cazul ăsta, mai pot eu să mă plîng de niște banale chiuvete ?

 

 

A venit vara, dar n-a stat mult

După două luni de iarnă (mai și iunie), în care am umblat cu bluze cu mînecă lungă și jachete de polar, fiindcă temperatura a fost în jur de 13-15 grade, a venit și vara. Aia adevărată, cu căldură de peste 30 de grade. Belgienii nu sînt obișnuiți cu „tropicale” din astea, așa că a fost jale pe toate planurile: lumea s-a încuiat în case, la adăpost de soare, și s-a văicărit că o să moară de cald, vînzările la ventilatoare au explodat (aer condiționat nu există aici) și, în general, a fost o dramă națională. La meteo au anunțat că n-a mai fost atît de cald de la 1833, respectiv de când au început măsurătorile meteorologice.

 

Dacă la școală am învățat că materia se dilată de la căldură, asta nu e valabil și pentru materia cenușie a unora, care se reduce… Căile ferate belgiene au anunțat zilele trecute că s-a întrerupt circulația pe un tronson din cauza unor cămile. Nimeni n-a tresărit la auzul acestei vești - nu de alta, dar anul trecut circulația din Bruxelles a fost întreruptă ore în șir din cauza unor zebre scăpate de la zoo și care s-au plimbat în voie prin tot orașul. Și apoi, era vorba de căile ferate belgiene, de la care te poți aștepta la absolut orice. A doua zi, au revenit cu un comunicat prin care și-au cerut scuze: nu a fost vorba de cămile, ci de o pisică moartă. Oamenii au dat vina pe căldură, cică de aceea dispecerul nu a înțeles prea bine ce i-a comunicat mecanicul de tren, care nu a spus „chameaux” (cămile), ci „chat mort”. Mă rog, se pare că mecanicul era valon, iar dispecerul flamand - n-ar fi prima oară cînd se creează o confuzie majoră din motive lingvistice.

 

Cu această ocazie, căile ferate au anunțat că, pe îngă greva de săptămîna trecută, se gîndesc să mai facă una peste două săptămîni. În plus, le-a venit o idee minunată, potrivită sezonului de vacanță: grevă în fiecare sîmbătă, în iulie și august. Vara, trenurile spre mare sînt arhipline în weekenduri, cu circa 50 000 de călători/zi. Deci e tocmai bine să le taie elanul plimbăreților - sîmbăta nu se va mai circula, iar duminica va fi atît de aglomerat, că lumea va prefera să stea acasă. 

 

Oricum, vara a durat cinci zile. Acum, am revenit la temperaturile obișnuite de 20 de grade. Practic, în Belgia sînt doar două anotimpuri: anotimpul răcoros și anotimpul friguros. Orice altceva reprezintă o excepție și e întotdeauna de scurtă durată. Așa că, pînă vara viitoare, scot din nou hainele groase și pun centrala termică în funcțiune.