Spre sfîrșitul
lui martie am ieșit oficial din iarnă, așa că s-au trezit din hibernare și
sindicatele. Pe 31 martie și 1 aprilie au fost deja primele greve. Mîine e anunțată
altă grevă mare, a serviciilor publice. Aici, grevele încep cu o seară înainte
de ziua respectivă, de la orele 22.00. Ca să dea transportul peste cap și în
ziua anterioară și să-și ia cît mai multe înjurături de la călători.
Fiecare serviciu
are stilul lui de a face grevă. Poliția, de exemplu, nu va da amenzi toată
săptămîna. Vă dați seama cît de tare vor fi afectați cetățenii ! Iar vineri va
ieși la miting prin centrul Bruxelles-ului. Sper să nu iasă ca data trecută,
cînd s-au bătut cu pompierii, iar cei din urmă au scos stingătoarele și i-au
umplut de spumă (la propriu) pe polițiști, de arătau toți ca omuleții Michelin.
Pompierii sînt și ei în grevă. Aici recunosc că nu înțeleg ce vor face. Dacă
apar incendii, nu se duc să le stingă ? Și dacă se duc, se mai cheamă că fac
grevă ?
Grevă va fi și la
poștă, în închisori, în școli, creșe și grădinițe. Ceea ce înseamnă că, în
familiile cu copii, unul dintre părinți va fi silit să-și ia concediu și să
stea cu plozii, fiindcă nu va avea unde să-i ducă. Acolo unde se poate,
părinții îi iau cu ei la serviciu. Și la noi, la grevele trecute, au fost
birourile pline de copilași. Cantinele sînt și ele în grevă, deci trebuie să
venim cu mîncare la pachet. De fiecare dată cînd e grevă sîntem întrebați dacă
putem ajunge la birou, fiindcă transportul e inexistent sau perturbat serios.
Cei care stau departe și nu au mașină sînt nevoiți să-și ia o zi de concediu și
să stea acasă. De aceea, la Bruxelles e foarte important să-ți iei casă la o
distanță rezonabilă de serviciu, altfel vei avea probleme cu ajunsul la birou
în zilele de grevă. Eu fac 12 minute cu autobuzul sau 20 de minute pe jos, așa
că nu mă afectează prea tare lipsa transportului. Mai rău e cînd am și alte
drumuri programate, la distanțe mai mari.
Ca să profit de
vremea frumoasă (și de transportul încă neintrat în grevă), în week-end am dat
o fugă la un castel în apropiere de Bruxelles, unde era o expoziție florală
(amenajată de olandezi, că localnicii nu se prea pricep). Deși am plecat la
plezneală, în după-amiaza de sîmbătă, am reușit să ajung fără incidente și la
timp. Castelul și parcul lui m-au cam dezamăgit, fiindcă erau mult prea modeste
față de așteptările mele și nu meritau nicidecum cei 12 euro pentru biletul de
intrare. Dar, pentru cîteva ore la iarbă verde, n-a fost rău.
Cum la dus nu am
avut incidente, lucru de mirare în Belgia, soarta s-a răzbunat la întoarcere.
După ce am ieșit de la castel, nu am știu de unde să iau autobuzul înapoi spre
Bruxelles. Nu aveam pe cine să întreb, fiindcă nu era nimeni pe stradă, iar
magazinele erau închise. În general, în Belgia e o liniște mormîntală în week-end-uri,
ai senzația că toți locuitorii fie stau încuiați în case, fie au plecat spre
alte zări. După un pic de bîjbîială, am descoperit stația de autobuz, pe o
stradă vecină. Vine autobuzul, mă sui, taxez biletul, după care șoferul ne
anunță că el mai merge doar pînă la prima stație, după care se duce acasă, că i
s-a terminat programul (era puțin peste ora 18.00). Lumea începe să se agite,
dar șoferul ne spune că la stația următoare ne va aștepta alt autobuz, să ne
preia, că are el o înțelegere cu colegul. Ok, ajungem la prima stație și
coborîm. Nici urmă de alt autobuz. Stați calmi, zice șoferul, înainte să plece,
în maximum 10 minute vine colegul.
După vreo 20 de
minute de așteptare, timp în care n-a apărut nici urmă de coleg, se fac pariuri
cu privire la următorul autobuz. Lumea își dă cu părerea dacă vine peste o oră
sau peste două. Cei cu experiență știu că vine peste o oră, fiindcă e sîmbătă.
Doar duminica e un autobuz la două ore. Eu am cedat nervos și am plecat pe jos…
N-am mers foarte mult, fiindcă după un kilometru și jumătate am dat de capătul
unui tramvai care mergea spre Bruxelles.
Ajunsă cu bine în
oraș, am zis să mă tratez cu o înghețată, ca să închei ziua cu bine. Dar
sîmbătă seara, la ora 19.00, e imposibil să mănînci așa ceva… Salonul de ceai
și înghețată pe care-l știam în centru era închis de la 18.00, altul se
desființase între timp. Al treilea e închis oricum mai tot timpul și e de
mirare să-l nimerești deschis. Sîmbăta, de exemplu, are program de la 9.00 la
11.00. Atît. Dacă nu ai chef de înghețată la 9 dimineața e problema ta. Și în
nici un caz patronul nu ține deschis mai mult de atît în week-end, doar nu e
interesat să facă vînzare. Chestia asta mă disperă… Toate afacerile sînt făcute
avînd în minte confortul patronilor și nicidecum al clienților. În primul rînd,
în centru nu prea găsești ceva bun, fiindcă acolo vin turiștii, iar ăștia nu
merită nimic bun. Dacă întrebi de o pizzerie bună, e la mama naibii, prin sud.
Restaurantele de calitate sînt și ele cît mai departe de centru și, în general,
greu accesibile cu transportul în comun. Mi se pare stupid să trebuiască să
străbat tot orașul și să fac 7-8 km ca să pot mînca ceva bun. Dar așa e cu
toate serviciile…Poșta e deschisă de la 9 la 17, exact cînd sînt toți la muncă.
Muzeele se închid la 17. Am văzut coaforuri deschise de la 10 la 16 și brutării
care se închid la ora 14.00 (fiindcă fac foarte puțină pîine și închid după ce
au terminat de vîndut, că nu mai au marfă).
În concluzie,
deși n-am păpat înghețată, am fost fericită că am reușit să ajung cu bine
înapoi acasă, fără prea multe peripeții. Dar sper ca, într-un viitor nu prea
îndepărtat, să mă aventurez să parcurg cei 7-8 km care mă despart de un salon
de înghețată bun. Măcar o dată pe an să-mi fac și eu o poftă… Dar, mai întîi, trebuie să aștept să se termine sezonul grevelor.
