Presa belgiană (7)

În Belgia există două surse nesfîrșite de amuzament: poliția și căile ferate. Aproape că nu e săptămînă ca una dintre ele să nu ajungă pe prima pagină a ziarelor.

Cîteva exemple recente: la unul dintre comisariatele de poliție din Antwerpen s-au furat 60 de arme. Evident, nimeni nu și-a dat seama, pînă cînd nu au găsit la o percheziție în casa unui criminal o armă, care le aparținea. Abia atunci au făcut verificări și au descoperit că le lipseau armele.

În altă parte, un comisar–șef a fost prins circulînd cu 190 km pe oră, deși poliția anunțase din timp controale radar în zonă. Ca să fie și mai frumos, omul lucra la un departament de control, care verifica respectarea regulilor de către polițiști.

O altă polițistă a fost condamnată la 5 ani de închisoare, pentru că a incendiat casa foștilor socri (după ce o părăsise iubitul). Fata a fost deșteaptă: a parcat mașina la mare distanță de casă, și-a lăsat mobilul în altă parte, ca să nu poată fi urmărit semnalul, a cumpărat combustibil și acceleranți din mai multe locuri. S-a ascuns apoi într-o șură, unde a așteptat pînă cînd toată lumea s-a dus la culcare. Dar stînd atîtea ore la pîndă, au trecut-o ceva nevoi și a tras un pipi mic, lăsîndu-și ADN-ul la locul faptei... Ca să nu mai spun că nimeni din casă nu a pățit ceva, fiindcă oamenii aveau detector de incendiu.

Dar să nu credeți că oamenii fac numai prostii și nu muncesc: tocmai le-a venit ideea să deghizeze radarele în saci de gunoi lăsați la colțul străzii și sînt foarte ocupați să dea amenzi prostituatelor, fiindcă sînt prea sumar îmbrăcate…

Între timp, la căile ferate e haos. Tocmai a mai deraiat un tren, dar asta e ceva normal aici, v-am spus că au nenumărate accidente pe an. Nu numai că nu sînt în stare să rezolve problema trenurilor directe spre țările vecine (ultima oară am schimbat cinci trenuri de la Amsterdam la Bruxelles !), dar au rămas și fără șef. Au vrut să angajeze o cucoană pe post de manager general, dar, cînd s-o numească pe post, presa a descoperit că-și umflase CV-ul cu tot felul de studii inexistente. Așa că sînt în continuare în căutări. Evident, presa face un mișto crunt de situație…

Sfîrșit de vară

Gata, s-a terminat vacanța… Și a trecut prea repede, parcă nici nu am fost plecată undeva. Asta, în ciuda faptului că am făcut șapte zboruri în două săptămîni și că am fost prin trei țări… De unde se vede că am nevoie de o nouă vacanță, să mă relaxez puțin după oboseala provocată de prima. Nu glumesc, momentan sînt ocupată cu planuri pentru o escapadă la sfîrșit de septembrie. 

Dar a fost grozav… În Olanda am umblat prin locuri frumoase și mai puțin bătătorite, prin sate pe marginea canalelor cu case și grădini de vis, pe lîngă cîmpurile cu vaci și mori de vînt. Deși am fost de zeci de ori acolo, încă nu mă satur de peisajele lor. Sînt locuri aproape de sufletul meu, iar Olanda va rămîne veșnic a doua mea casă. 

Apoi am fost în Madeira o săptămînă. A fost frumos, interesant, dar nu m-a dat pe spate. M-am întors cu arsuri zdravene din cauza soarelui puternic și cu vînătăi și zgîrieturi de la bolovanii de pe plajă și din apă. Parcă aș fi fost plecată la război, nu în vacanță ! Dar mă bucur că am bifat și destinația asta, era pe lista mea de multă vreme. Singurul lucru pe care-l regret e că nu am putut lua cu mine niște vin de Madeira – nu aveam decît bagaj de mînă cu mine și oricum era prea grea sticla. 

Am mai stat o zi la Lisabona și prin împrejurimi, după care m-am întors la Bruxelles, iar a doua zi am plecat în România, să rezolv cîteva chestiuni administrative și să-mi văd familia. După mîncarea proastă din ultimele săptămîni (în Olanda nu aveau decît semipreparate congelate, iar în Madeira doar pește-spadă), vizita acasă a fost ca o gură de oxigen ! Am mîncat pe săturate salată de vinete, supă de roșii, pepene roșu, zacuscă, brînză Făgăraș și mi-am umplut valiza cu fructe de la țară și cu cîteva kilograme de sfeclă roșie. Acum iar o să duc dorul mîncării de acasă… pînă la următoarea vizită.

Între timp, am reînceput serviciul. E liniște la birou, multă lume e încă în concediu și nu e mai nimic de făcut. Cum am timp liber berechet, fac tot felul de training-uri online, ca să nu mă plictisesc. Zilele trecute am primit și cererea oficială de transfer la Consiliu, cu data de 1 decembrie, așa cum rămăsese stabilit. Deci mai am trei luni de așteptare, însă sper că o să treacă repede. Mi-am anunțat deja șeful că plec, așa că totul e în ordine.

Săptămîna trecută am fost babysitter de iepure: părinții lui Ludwig au plecat în vacanță și mi l-au lăsat în grijă. L-am lăsat singur în casă cinci minute, cît să cobor să duc gunoiul, și mi-a ronțăit deja încărcătorul de la mobil, care acum e compus din două bucăți… Problema nu e încărcătorul, că pot cumpăra altul, dar am descoperit cu groază că și cablul de satelit e ros în nenumărate locuri și se văd firele metalice. Iar pe terasă plouă direct pe cablul ros și mă tem că unul din noi se va electrocuta curînd… Dacă la un moment dat dispar și nu mai scriu pe blog, să știți că e mîna iepurelui criminal !

Marea Nordului

Alkmaar

Brielle

 

Kinderdijk

Delft