Cînd am început să-mi caut
casă în Bruxelles, am fost avertizată, printre multe altele, să nu mă mut în
cartierele prea apropiate de aeroport, fiindcă o să-mi vîjîie avioanele
deasupra capului toată ziua. Am ascultat sfatul și m-am mutat cam la 10 km de
aeroport. Cu toate astea, cînd am auzit primele avioane zburînd în apropiere,
am crezut că voi asista la o prăbușire în direct, atît de puternic se auzeau
motoarele… Cu timpul, m-am obișnuit cu zgomotul și nu m-a mai deranjat.
De la începutul lui februarie
2014, rutele de zbor ale avioanelor s-au schimbat și, cum sîntem în Belgia, schimbarea
e de obicei în mai rău… În loc să ocolească cît mai mult orașul, ca pînă acum,
noile rute survolează centrul Bruxelles-ului. Prin urmare, acum avem parte de
100 de avioane pe zi, zburînd la joasă altitudine. De la fereastra biroului,
văd avioanele trecînd unul cîte unul și, uneori, mai casc gura să văd de la ce
companie sînt, fiindcă sînt atît de aproape, încît se văd toate detaliile. Iar
ultima dată cînd am zburat cu avionul, am avut parte de perspectiva inversă, de
a trece chiar deasupra clădirii în care lucrez. Și trebuie să recunosc că se
vede frumos de sus și că e plăcut să recunoști sediile instituțiilor europene
și a altor clădiri emblematice pentru Bruxelles.
Însă pentru locuitori e mai
puțin plăcut, mai ales că avioanele zboară acum deasupra unor cartiere care
n-au fost niciodată survolate pînă acum. Așa că a început mișcarea de protest,
cu petiții semnate de zeci de mii de persoane, cu afișe lipite pe ușile sau pe geamurile
caselor, cu tricouri imprimate… Și, evident, cu scandalurile politice aferente.
Căci bruxellezii au bănuit imediat că în spatele noului plan de zbor se ascund
eternii dușmani, respectiv flamanzii. Și că avioanele au fost deturnate
deasupra orașului, ca să nu deranjeze vacile flamande din jurul aeroportului.
Problema este că cel care a semnat noul plan al rutelor aeriene este un
secretar de stat valon. În consecință, flamanzii susțin că nu au nici un
amestec în povestea asta. Valonii recunosc că omul lor a semnat ordinul, dar
susțin că a fost forțat de flamanzi să o facă și că bietul om este o victimă
nevinovată a intrigilor politice. Între timp, partidul socialist susține că
planul nu e rău deloc, fiindcă zgomotul este acum împărțit în mod echitabil
între cartiere ! După tot tămbălăul inițial, a început să iasă la iveală
adevărul din spatele scandalului. Valonii sînt nemulțumiți că o parte din
zborurile low-cost de la Charleroi s-au mutat pe aeroportul de la Bruxelles,
care este în Flandra. Iar Charleroi-ul valon riscă să piardă destui bani… În
concluzie, secretarul de stat valon susține acum că singura soluție pentru a rezolva
problema avioanelor care survolează Bruxelles-ul este să se mute cît mai multe
zboruri la Charleroi, eventual la Liège. Ba chiar, dacă se poate, ca
Bruxelles-ul să devină un aeroport secundar, doar de business. Flamanzii au
luat foc la auzul ideii și exclud cu desăvîrșire așa ceva.
Deocamdată, avioanele
continuă să zboare deasupra orașului, locuitorii continuă să protesteze, iar
politicienii profită de campania electorală pentru a arunca vina de la unul la
altul. Peste cîteva zile, zbor din nou cu avionul. De sus, orașul pare mai
frumos și certurile nu se aud…
